MIOPIA

MIOPIA

CE ESTE MIOPIA?

Miopia este un viciu de refractie care se caracterizeaza printr-un glob ocular mai mare in ax anteroposterior. Astfel imaginea unui obiect (situat la infinit) se formeaza inaintea retinei si pacientul vede in ceata. Miopia poate  aparea in copilarie (miopia scolarului), in perioada de adolescent sau la vârsta adulta. Exista un tip de miopie care apare de la nastere (miopia “maligna”) si poate atinge valori foarte mari. In cazul opacifierii nucleului cristalinian apare “cataracta miopigena”.

CARE SUNT SIMPTOMELE MIOPIEI?

Pacientul nu vede bine la distanta, dar vede bine la aproape (citit, scris).

CLASIFICAREA MIOPIEI

  • Clasificarea clinica: miopie mica (<-3D); miopie medie(-3D_-6D); myopia mare(>-6D)
  • Clasificarea optica: miopia axiala(Lungimea axiala a globului ocular este mai mare decât normal); miopia de curbura(datorata accentuarii curburii corneene); miopis de indice(prin cresterea indicelui de refractie a cristalinului)
  • Clasificarea etiologica:miopia congenitala; miopia dobândita

CUM SE TRATEAZA MIOPIA?

Corectia miopiei in copilarie si adolescenta consta in lentile aeriene divergente/concave (-) sau lentile de contact. In cazul persoanelor de vârsta adulta (peste 20 ani), corectia miopiei se poate face cu lentile aeriene sau de contact. Daca dioptriile sunt stabile in timp de 1 an se poate alege tratamentul chirurgical (iLASIK), in functie de valoarea miopiei si grosimea corneei. In cazul persoanelor de vârsta adulta (peste 20 ani) cu miopie mare (>-9/-10Dsf) se poate recurge la implantarea in camera anterioara a unor lentile speciale (Implant phakic). In cazul pacientilor vârstnici, când apare cataracta miopigena, cunoscuta popular sub numele de “revenire de vedere”, pacientul trebuie operat de cataracta prin facoemulsificarea cristalinului si implantarea unui cristalin artificial.

PRESBIOPIA

CE ESTE PRESBIOPIA?

Presbiopia reprezinta pierderea treptata a capacitatii ochilor de a focaliza obiectele apropiate. Aceasta stare fiziologica     legata de vederea de aproape apare in jurul vârstei de 40 de ani si este un semn al procesului natural de imbatrânire a cristalinului care isi pierde lent elasticitatea si astfel amplitudinea acomodativa diminueaza. Prin urmare acesta nu mai poate focaliza corect imaginile apropiate.

CARE SUNT SIMPTOMELE PRESBIOPIEI?

Trecând de vârsta de 40 de ani, pacientii incep sa remarce ca pentru a citi un text este nevoie sa il indeparteze din ce in ce mai mult de ochi. De asemenea, la distanta normala de citit, incep sa vada literele in ceata, iar pentru a clarifica imaginea tind sa indeparteze cât mai mult de ochi obiectul care trebuie focalizat. In unele cazuri, pacientii acuza dureri oculare sau de cap, dupa o activitate mai intensa si mai indelungata de aproape (astenopia acomodativa).

Ca urmare a aparitiei presbiopiei, pacientului ii sunt afectate astfel activitati cotidiene dintre cele mai comune, precum: cititul, cusutul, privitul ceasului de la mâna sau a ecranului telefonului mobil, precum si alte activitati ce solicita vederea de aproape.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA PRESBIOPIA?

Pacientii isi dau seama ca sufera de aceasta afectiune atunci cind incep sa indeparteze obiectele pentru a le vedea mai clar. Medicul oftalmolog poate stabili diagnosticul de presbiopie in urma unui simplu consult oftalmologic.

CATRE ESTE TRATAMENTUL PRESBIOPIEI?

Presbiopia este o afectiune ce evolueaza cu vârsta iar capacitatea ochilor de a focaliza obiectele apropiate poate fi corectata prin utilizarea unor lentile de corectie. Purtarea ochelarilor de “citit” nu stopeaza si nici nu incetineste evolutia afectiunii.

Corectarea presbiopiei se face cu ajutorul ochelarilor, in general se incepe cu  dioptrii mici, urmând ca acestea sa creasca pâna in jurul vârstei de 60 de ani. Afectiunea evolueaza progresiv, iar schimbarea ochelarilor se face de obicei la interval de 1,5 – 2 ani, pâna in jurul vârstei de 60 de ani, când presbiopia se stabilizeaza.

In cazul pacientilor care sufereau anterior de hipermetropie sau astigmatism, este nevoie de o a doua pereche de ochelari, pentru apropiere. Acestia au posibilitatea de a achizitiona  ochelari bifocali sau progresivi (atât pentru distanta cât si pentru aproape).

In situatia pacientilor anterior miopi, dioptriile de distanta (cu minus)  ii deranjeazala aproape (iar acestia pot scoate ochelarii la citit). Dioptriile ochiului miop ii permit pacientului vederea de aproape fara efort.

Trebuie retinut ca presbiopia nu este o boala, ci un proces normal si natural ce tine de imbatrânirea fireasca, respectiv de capacitatea ochilor de a vedea clar si fara efort, obiectele aflate la o distanta mica de ochi.

STRABISMUL

CE ESTE STRABISMUL?

Strabismul („ochi-incrucisati” sau „privire crucisa”) reprezinta o afectiune vizuala in care pozitia ochilor nu este paralela si ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie (4%-5% din nou-nascuti sunt strabici).
In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci când musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

CLASIFICAREA STRABISMULUI

In functie de directia deviatiei:

  • Esotropie (convergent) – ochiul e deviat spre nas;
  • Exotropie (divergent) – ochiul e deviat spre tâmpla;
  • Vertical (hipertropie – deviat in sus; hipotropie – deviat in jos)

In functie de vârsta (ex: congenital, care apare in primele 6 luni de viata).
Strabismul câstigat (ex: paralitic sau postraumatic).

In functie de unghiul de deviatie:

  • Strabism comitent( acelasi unghi de deviatie in orice pozitie a privirii)
  • Strabism incomitent( unghiul de deviatie variaza in diferite pozitii ale privirii)

In functie de tipul de deviatie, exista strabism latent( Forie) si strabism manifest(Tropie). De asemenea strabismul poate fi intermitent, monocular sau alternant.

CARE SUNT CAUZELE STRABISMULUI?

  • 60%-80% din cazuri este ereditar – cand parintii „transmit” copiilor viciile de refractie (hipermetropie, miopie, astigmatism). In special anizometropia (diferenta de dioptrii dintre cei doi ochi) este incriminata drept cauza a strabismului, iar hipermetropia este asociata mai frecvent cu strabismul convergent.
  • Afectiuni neurologice,prematuritate, boli infectioase;
  • Traumatismul de craniu sau orbital;
  • Boli organice (ex: cataracta congenitala unilaterala, sau ptoza unilaterala);

CARE SUNT SIMPTOMELE STRABISMULUI?

Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.

Cele mai frecvente semne vizibile sunt:

  • globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp;
  • globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectiva);
  • privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare;
  • inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect;
  • impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plânge de urmatoarele simptome:

  • vedere dubla (aceasta apare, de obicei, la aparitia strabismului);
  • oboseala ochilor;
  • sensibilitate la lumina puternica.

De cele mai multe ori, simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci când ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pâna la vârsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cât mai curând posibil.

CUM SE TRATEAZA STRABISMUL?

Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cât mai repede posibil din momentul diagnosticarii, pentru ca eficacitatea lui sa fie mai buna. Scopul este realinierea axelor oculare si imbunatatirea acuitatii vizuale (ideala fiind o acuitate vizuala normala la ambii ochi).

Evaluarea strabismului  consta in:

  • Anamneza riguroasa cu atentie deosebita asupra vârstei aparitiei strabismului, directia si frecventa deviatiei, istoric familial de strabism, prezenta sau nu a unor simptome neurologie, traume, boli sistemice.
  • Examinare oftalmologica, acuitate vizuala, refractie, refractie cicloplegica, examenul pupilelor, motilitate, masurarea deviatiei, pozitia compensatorie a capului, teste de stereoacuitate, examinarea fuziunii, oftalmoscopie.
  • In cazuri selectate se impun investigatii imagistice de tipul Computer tomograf de orbita sau RMN.
  • Consult neurologic daca sunt implicati nervi cranieni; consult medical pentru distiroidie si miastenia gravis( in anumite cazuri).

 

Tratamentul strabismului este complex, individualizat si poate consta in:

  • Tratarea eventualelor boli subiacente.
  • Diagnosticarea si tratarea corecta a viciilor de refractie (ochelari adecvati).
  • Se trateaza ambliopia si se incearca mentinerea rezultatului obtinut (de exemplu prin ocluzie: acoperirea ochiului bun, pentru a forta ochiul slab sa vada);
  • La tratamentul chirurgical se recurge doar la indicatia medicului oftalmolog si se instituie in functie de vârsta de aparitie a deviatiei (de exemplu un strabism congenital trebuie operat cât mai repede posibil, pe când un strabism aparut mai târziu este ideal a fi operat inainte de 4 ani si jumatate);
  • Exercitiile ortoptice (la sinoptofor) – indicat de obicei dupa operatia de strabism, sau un strabism ce nu are indicatie operatorie (de exemplu unghi de deviatie mic, convergenta insuficienta, in tratamentul ambliopiei sau in tulburari de acomodatie). Scopul exercitiilor ortoptice consta in obtinerea unei vederi binoculare (pacientul vede cu ambii ochi simultan).

RETINOPATIA DIABETICA (RD)

CE ESTE RETINOPATIA DIABETICA?

Retinopatia diabetica este cea mai frecventa boala vasculara a retinei. Afecteaza cu precadere pacientii intre 20-65 de ani, fiind cea mai importanta cauza de pierdere a vederii la populatia de vârsta activa in tarile dezvoltate.

Riscul de aparitie a retinopatiei diabetice creste odata cu vechimea diabetului.Cu cât durata de evolutie a diabetului este mai mare cu atât complicatiile oculare sunt mai frecvente si mai grave.

In România sunt aproximativ 800.000 de persoane cu diabet diagnosticat. Numarul real se apropie de 1 milion cu pacienti nediagnosticati.

Aparitia retinopatiei diabetice este influentata de vechimea diabetului si de tipul de diabet.

Pacientii cu diabet zaharat TIP 1 nu au retinopatie diabetica in primii 5 ani de la diagnosticare; dupa 10-15 ani de la debut 25-50% au retinopatie; dupa 15 ani de la debut 75-95% au retinopatie.

Pacientii cu diabet zaharat TIP 2 pot avea retinopatie diabetica chiar la diagnosticarea bolii.

De multe ori debutul diabetului este cu mult timp inainte de diagnosticare.

  • Dupa 11-13 ani de boala 23% au retinopatie
  • Dupa 14-16 ani de boala 41% au retinopatie
  • Dupa 16 ani de boala 60% au retinopatie

 

Rerinopatia diabetica este produsa de microangiopatia diabetica. Alterarea vaselor retinei se produce la nivelul peretilor capilarelor sanguine determinând cresterea permeabilitatii vasculare. Cresterea permeabilitatii vasculare si ocluziile vasculare reprezinta principalele modificari patologice ale retinopatiei diabetice.

Ca urmare a cresterii permeabilitatii vasculare din capilare, trec in spatiul retinian extracelular hematii, grasimi, lichid, exprimate clinic prin hemoragii retiniene, exsudate dure si edem retinian.

Ocluziile vasculare determina aparitia zonelor de retina neperfuzata – ischemica (retina unde nu ajunge sânge). Hipoxia (lipsa oxigenului) si ischemia retiniana declanseaza productia locala de substante stimulatoare ale cresterii vasculare, incercând prin formarea de vase noi ss atenueze hipoxia si ischemia din zonele neperfuzate. Neovasele nu pot atenua perfuzia retiniana, dar produc complicatii majore oculare: hemoragii preretiniene si vitreene. Aceste hemoragii determina scaderea acuitatii vizuale prin hemoragie in vitros, proliferari fibroase, tractiuni retiniene cu dezlipire de retina si glaucomul neovascular.

Scaderea vederii prin retinopatia diabetica este produsa de aparitia neovaselor(la nivelul papilei si/sau la nivel retinei) si a maculopatiei diabetice edematoase sa /sau ischemice (afectarea centrului retinei).

Retinopatia diabetica are urmatoarele stadii:

  • Maculopatia diabetica
  • Retinopatie Diabetica Neproliferativa (incipient,mediu si avansat)
  • Retinopatie Diabetica Proliferativa (NVD si/sau NVE)
  • Boala oculara diabetica avansata (hemoragii preretiniene, hemoragii vitreene, proliferari fibroase, membrane fibrovasculare, dezlipire de retina, rubeoza iriana, glaucom neovascular).

 

CARE SUNT CAUZELE SI FACTORII DE RISC CARE INFLUENTEAZA APARITIA SI PROGRESIA RETINOPATIEI?

Pincipalele cauze care determina aparitia retinopatiei diabetice sunt hiperglicemia (valori crescute ale glucozei in sânge) si durata diabetului. Variatiile glicemice si scaderea rapida a valorilor mari ale glicemiei produc agravarea retinopatiei.

Monitorizarea corecta a diabetului se face prin controlul glicemic zilnic si prin determinarea hemoglobinei glicate (HbA1c) la interval de 3-4 luni.

Tratamentul medicamentos al diabetului zaharat nu este eficient fara respectarea dietei (reducerea aportului de carbohidrati).

Fumatul si lipsa activitatii fizice asociata obezitatii cresc riscul complicatiilor oculare.

Factorii de risc care agraveaza progresia retinopatiei diabetice sunt: hipertensiunea arteriala, dislipidemia (valori crescute ale colesterolului si trigliceridelor din sânge), afectarea renala.

Hemodializa se asociaza mai frecvent cu agaravarea leziunilor retiniene si maculare decât dializa peritoneala si transplantul renal.

Sarcina poate duce la agravarea retinopatiei in functie de valorile glicemice si de afectarea retinei la debutul ei. Este foarte important ca glicemia sa revina la valori normale treptat pe o perioada lunga de timp inainte de conceptie (6-8 luni). Femeia diabetica trebuie sa planifice sarcina din timp si sa fie monitorizata de medicul diabetolog si oftalmolog.

Diabetul gestational apare la femei insarcinate care nu au diabet si care fac glicemii mari in timpul sarcinii. Aceste femei nu au risc de retinopatie diabetica dar au risc crescut de diabet in urmatorii ani.

CARE SUNT SIMPTOMELE RETINOPATIEI DIABETICE?

Mult timp retinopatia diabetica poate fi asimptomatica! Acest lucru inseamna ca pacientul are retinopatie diabetica si nu stie (nu are simptome vizuale)! Este perioada optima pentru diagnosticarea si tratarea retinopatiei diabetice. Atunci când apar simptome vizuale boala este in stadiu avansat si tratamentul efectuat nu poate in toate cazurile sa imbunatateasca vederea.

Simptome ale retinopatiei diabetice sunt modificarile de vedere dar totodata  si ochiul rosu si durerea oculara si perioculara.

Modificarile de vedere care sunt produse de retinopatia diabetica:

  • pete sau ‘’ muste’’ in câmpul vizual
  • vedere incetosata si senzatia de vedere printr-un val sau geam murdar
  • imagine deformata si distorsionata
  • dificultati la scris si citit
  • amputari ale câmpului vizual (zone intunecate in câmpul vizual)
  • pierderea totala a vederii la un ochi
  • mai rar puncte intunecate sau luminoase

EXAMENUL OFTALMOLOGIC SI INVESTIGATIILE NECESARE PENTRU PACIENTUL CU DIABET

Examenul oftalmologic este complet (se examineaza tot globul ocular si zonele perioculare) si se face obligatoriu cu dilatarea pupilei.

Etapele examenului oftalmologic sunt:

  • anamneza (tipul de diabet, vechimea bolii, factorii de risc si alte boli associate, etc.)
  • determinarea acuitatii vizuale cu corectie (NU se pot prescrie ochelari de la prima examinare)
  • examinarea la biomicroscop a polului anterior al ochiului
  • masurarea tensiunii oculare
  • dilatarea pupilei (la pacientii cu diabet dureaza mai mult)
  • examinarea la biomicroscop a polului anterior dupa dilatare
  • examinarea la biomicroscop a polului posterior (se vad stereoscopic macula, papila nervului optic, retina, vasele de sânge si modificarile vitrosului)
  • Pentru unele cazuri medicul opteaza pentru gonioscopie(inainte de dilatare) si/sau oftalmoscopie indirecta.

Dupa examinarea polului posterior (fund de ochi), medicul poate sa recomande:

  • fotografierea retinei
  • tomografia maculei(OCT)
  • angiofluorografia retinei
  • ecografie oculara

Examenul oftalmologic complet permite depistarea tuturor complicatiilor oculare ale diabetului(retinopatie diabetica, cataracta, neuropatie diabetica, glaucom).

DIAGNOSTICUL PRECOCE SI SCREENINGUL RETINOPATIEI DIABETICE

Diagnosticul precoce al retinopatiei diabetice este foarte important pentru depistarea si tratarea leziunilor retinei si se poate face doar prin EXAMEN OFTALMOLOGIC.

Examenul oftalmologic periodic – chiar in lipsa unor simptome vizuale – este numit screening al retinopatiei diabetice si este cu eficienta sigura in prevenirea orbirii prin retinopatie diabetica.

TOTI PACIENTII CU DIABET ZAHARAT TREBUIE SA EFECTUEZE EXAMEN OFTALMOLOGIC!

Programul de screening se face in functie de tipul de diabet si de stadiul retinopatiei diabetice:

  • Pacientii cu diabet fara retinopatie diabetica trebuie sa faca examen oftalmologic 1 data pe an.
  • Pacientii cu DZ tip 1 pot face examen oftalmologic la 3-5 ani de la debutul diabetului.
  • Pacientii cu DZ tip 2 trebuie sa faca examen oftalmologic la diagnosticarea diabetului.
  • Pacientii cu DZ tip 1 si tip 2 au urmatorul program de screening in functie de stadiul retinopatiei diabetice:

– retinopatia diabetica neproliferativa, stadiul incipient si mediu – examen oftalmologic la 6 luni

– retinopatia diabetica neproliferativa avansata – examen oftalmologic la 3-4 luni

In aceste stadii retinopatia diabetica nu necesita tratament oftalmologic.

Asocierea maculopatiei diabetice care poate  aparea in oricare stadiu al retinopatiei diabetice modifica programul de screening si de tratament oftalmologic.

Retinopatia diabetica proliferativa si boala oculara diabetica avansata necesita tratament oftalmologic de urgenta.

Programul de screening poate fi modificat de doctor in functie de asocierea cu factori de risc (HTA, afectare renala) si cu alte afectiuni generale (hepatita virala etc.) si oculare (glaucom etc.) .

TRATAMENTUL OFTALMOLOGIC AL RETINOPATIEI DIABETICE

  • Panfotocoagularea laser a retinei ( in stadiul de retinopatie diabetica proliferativa);uneori medicul poate decide inceperea terapiei laser in stadiul de retinopatie diabetica neproliferativa avansata
  • Injectii intravitreene cu substante antiinflamatoare(Triamcinolon) si /sau inhibitorii de VEGF(Bevacizumab) +/- laser retinian( in cazul maculopatiei diabetice) ;maculopatia diabetica cu componenta tractionala se opereaza pentru indepartarea tractiunii (vitrectomie).
  • Boala oculara diabetica avansata se trateaza prin operatie numita
  • Glaucomul neovascular este o urgenta medico-chirurgicala si tratamentul consta in tratament local si general hipotensor ocular, injectii intravitreene cu substante antiVEGF, laser retinian si in anumite situatii vitrectomie si operatie antiglaucomatoasa (dispozitive de drenaj ocular).

Tratamentele oftalmologice nu pot vindeca retinopatia diabetica dar pot preveni, intârzia, reduce si uneori chiar stopa pierderea vederii. De cele mai multe ori chiar daca nu se imbunatateste vederea, oftalmologul poate opri agravarea retinopatiei si a deficitului vizual.

Prognosticul vizual este mai bun la pacientii cu retinopatie diabetica care incep tratamentul cu vederi bune si respecta tratamentul diabetului. Monitorizarea pacientilor cu diabet se face prin examene oftalmologice periodice pe toata durata vietii pacientului. La fiecare examen oftalmologic se aminteste pacientului de importanta echilibrarii diabetului si de tratarea afectiunilor asociate (HTA, dislipidemie etc).

PREVENIREA ORBIRII PRIN RETINOPATIE DIABETICA SE FACE PRIN EXAMEN OFTALMOLOGIC PERIODIC (singurul care permite diagnosticarea si tratarea retinopatiei diabetice inainte de reducerea vederii) si PRIN TRATAREA CORECTA A DIABETULUI SI A FACTORILOR DE RISC ASOCIATI.

GLAUCOMUL

CE ESTE GLAUCOMUL?

Glaucomul este o notiune generica ce include mai multe afectiuni avand ca evolutie finala moartea celulelor ganglionare retiniene si implicit orbirea.  Aceasta distrugere progresiva a fibrelor nervului optic este multa vreme insidioasa si asimptomatica, astfel ca daca nu este diagnosticata precoce si tratata corespunzator, duce la o pierdere progresiva a vederii care este ireversibila.

Sunt doua mecanisme principale de producere ale glaucomului, fiecare dintre ele avand tratament diferit:

  • cu unghi deschis (de departe, cel mai frecvent)
  • cu unghi ingust.


Exista factori care cresc riscul de aparitie a glaucomului, cum ar fi:

  • pacient cu istoric familial de glaucom;
  • miopie mare;
  • migrena;
  • traumatism ocular;
  • factor rasial;
  • tratament prelungit cu cortizon.

CARE SUNT SIMPTOMELE GLAUCOMULUI?

Pacientii cu anumite tipuri de glaucom au acuze ca:

  • Dureri importante de cap;
  • Vedere incetosata;
  • Halouri colorate in jurul surselor de lumina;

Foarte important de stiut este faptul ca marea majoritate a pacientilor glaucomatosi sunt asimptomatici, nu au nici o acuza. Din acest motiv, pentru a depista boala, trebuie facut consult oftalmologic la intervale regulate (in fiecare an).

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA GLAUCOMUL?

Metodele de investigare absolut necesare sunt:

  • Examinarea fundului de ochi, aspectul papilei nervului optic;
  • Tonometria( masurarea presiunii intraoculare);
  • Gonioscopia(examinarea si analiza unghiului camerular)
  • Perimetrie computerizata(analiza campului vizual);
  • HRT(analiza nervului optic si a grosimii stratului fibrelor nervoase retiniene);
  • OCT;
  • Pahimetrie( masurarea grosimii corneene).

Aceste examene trebuie repetate, pe de o parte pentru a stabili diagnosticul, dar si pentru a urmari corect evolutia glaucomului.

CUM SE TRATEAZA GLAUCOMUL?

Exista 3 tipuri de tratament pentru glaucom:

  • Tratament medical: Tratamentul medical consta in principal, in administratrea unor picaturi in sacul conjunctival pe parcursul intregii vieti. Aceste picaturi au ca efect reducerea presiunii intraoculare prin diferite mecanisme. Daca un tip de picaturi nu mai scade presiunea intraoculara, medicul va adauga un al doilea tip de picaturi, iar daca nici acestea nu-si mai fac efectul, se aditionează un al treilea tip de picaturi si se trece la o alta metoda de tratament.
  • Laser terapie: Tratamentul laser(trabeculopastia laser) este aplicat pacientilor care nu raspund la tratamentul medical. Este o metoda eficienta daca tratamentul nu este aplicat prea tarziu; in cazul glaucoamelor cu unghi inchis se realizeaza profilactic iridotomie laser periferica.
  • Tratament chirugical: Tratamentul chirurgical se face in cazul in care celelalte 2 tipuri de tratament au esuat si are ca scop reducerea presiunii intraoculare. Interventia chirurgicala nu are ca rezultat imbunatatirea vederii. Ea realizeaza doar scaderea tensiunii intraoculare. Chiar si dupa operatie, pacientul trebuie sa ramana sub controlul medicului oftalmolog pentru toata viata, iar uneori este necesar reluarea tratamentului cu picaturi antiglaucomatoase.

DEGENERESCENTA MACULARA LEGATA DE VARSTA

CE ESTE DEGENERESCENTA MACULARA LEGATA DE VARSTA (DMLV)?

Macula este zona centrala a retinei unde se gasesc majoritatea celulelor fotoreceptoare cu con, ea fiind substratul acuitatii vizuale maxime – vederea centrala, a formelor, culorilor, distingerea detaliilor fine.

La nivelul maculei sunt percepute imaginile in detaliu, vederea centrala fiind necesara pentru activitati ca: cititul, condusul autovehiculelor, recunoasterea persoanelor.

Degenerescenta maculara legata de varsta (DMLV) si complicatiile ei sunt principala cauza de pierdere a vederii centrale la populatia in varsta mai mare de 65 de ani (riscul aparitiei DMLV creste pe masura avansarii in varsta, incepand cu 50 de ani, ajungandu-se ca 30% dintre pacientii de peste 70 de ani sa aiba semnele bolii). Intrucat DMLV nu afecteaza  vederea periferica, nu apare orbirea completa, ceea ce ii permite desfasurarea activitatilor cotidiene (deplasarea in mediul sau, mancat, imbracat), in schimb, vederea centrala este afectata atat pentru distanta cat si pentru aproape.

Este o afectiune frecventa cu potential invalidant, cu tendinta de bilateralizare (60% dupa o evolutie de 5 ani), cu frecvent amai mare la femei.

CARE SUNT CAUZELE DMLV?

Nu se stiu cauzele ce determina aparitia DMLV, dar se poate vorbi de o serie de factori de risc ce cresc posibilitatea de instalare a bolii. Exista o serie de factori nemodificabili ca: varsta( cel mai important factor),fumatul, istoricul familial, rasa (cei din rasa alba au risc mai mare), pigmentarea oculara (cei cu iris deschis la culoare au risc crescut), hipermetropia (pare a fi asociata cu DMLV), si o serie de factori modificabili: fumatul, obezitatea, hipercolesterolemia, HTA, bolile cardiovasculare, dieta saraca in carotenoizi, vitamine antioxidante (vit. C, vit. E) şi oligoelemente (zinc, cupru, seleniu).

CARE SUNT TIPURILE SI SIMPTOMELE DMLV?

Primele semne ale bolii pot fi incetosarea vederii, liniile drepte sunt percepute strambe, tulburari ale vederii centrale.

Exista doua forme clinice ale DMLV:

  • uscata (atrofica) 85%-90% dintre cazuri
  • exsudativa (umeda, neovasculara)15% dintre cazuri, aceasta din urma determinand in 80% dintre cazuri pierderea rapida si severa a acuitatii vizuale centrale;

Forma uscata este initial asimptomatica, cu simple anomalii functionale nesesizate de pacient cum ar fi scaderea sensibilitatii la contrast, scaderea adaptarii la intuneric, scaderea sensibilitatii centrale, anomalii ale vederii colorate. Clinic se traduce prin necesitatea cresterii iluminarii la citit, vedere incetosata central, cu nerecunoasterea figurilor la distanta.

In forma umeda apar niste vase anormale subretiniene, neovase, care sangereaza foarte usor, pierd lichid prin peretele vascular care se acumuleaza subretinian iar in stadii avansate determina aparitia de tesut cicatricial fibros ce va determina modificari ale formei maculei. Liniile drepte incep sa devina ondulate, curbate(metamorfopsii), iar obiectele pot fi vazute mai mici(micropsii) sau mai mari (macropsii)decat in realitate. In centrul imaginilor apar „pete negre” (scotoame), care devin mai mari pe masura ce aria afectata se extinde.

CARE ESTE TRATAMENTUL PENTRU DMLV?

Pentru forma umeda a bolii exista in momentul de fata tratament ce pare a fi deosebit de eficient. Tratamentul consta in injectarea intraoculara, in conditii de sterilitate ( sala de operatii) a unei substante numita Avastin. Interventia este extrem de usoara pentru pacient iar riscurile sunt minime, se face cu anestezie locala si fara internare.

Pentru pacientii a caror vedere ramane scazuta chiar si dupa tratament exista dispozitive de ajutor vizual. Aceste dispozitive ajuta pe multi dintre bolnavii de DMLV sa poata citi, privi fotografii, etc.

Este important ca dupa o anumita varsta sa se efectueze controale medicale oftalmologice anuale, pentru a incerca prevenirea, incetinirea evolutiei, sau tratarea unor boli, ce pot aparea de multe ori fara prea multe semne. Din consultul oftalmologic nu trebuie sa lipseasca testarea acuitatii vizuale, masurarea tensiunii intraoculare, dilatarea pupilei pentru un examen al fundului de ochi, examen de camp vizual. iar pentru DMLV testul Amsler.

Testul Amsler

testul amsler

DECOLAREA RETINIANA

CE ESTE DECOLAREA DE RETINA (DEZLIPIREA DE RETINA)?

Decolarea de retina reprezinta clivajul celor doua foite care compun retina: foita interna (neuroepiteliu) si cea externa (epiteliul pigmentar) cu acumulare de lichid subretinian.

Frecventa de aparitie a decolarii retiniene regmatogene este de circa 1 caz nou la 10 000-15 000 persoane, pe an.

Decolarea de retina poate fi regmatogena, adica produsa ca urmare a unei rupturi retiniene.   Exista insa si decolare de retina tractionala adica produsa datorita unor tractiuni anormale vitreoretiniene (vitrosul este gelul situat in interiorul ochiului, in spatele cristalinului si in fata retinei) si decolare retiniana exudativa ce apare in cazul prezentei anumitor formatiuni tumorale intraoculare etc. O dezlipire de retina initial partiala se poate extinde progresiv, ajungand la dezlipire totala.  Pe de alta parte o retina decolata, dupa un interval variabil isi pierde elasticitatea, devenind rigida si friabila.

Decolarea de retina este o urgenta care necesita tratament chirurgical cat se poate de rapid.

CARE SUNT SIMPTOMELE?

Debutul este in general brusc si nedureros, cu scaderea acuitatii vizuale si aparitia unei cortine negre care acopera o parte sau totalitatea campului vizual. Aceasta umbra este frecvent precedata de opacitati mobile („muste zburatoare”) sau flash-uri luminoase(scantei sau fulgere) in campul vizual.

DIAGNOSTICAREA DECOLARII DE RETINA

Diagnosticul este in primul rand clinic, pe baza datelor de istoric al bolii, a examenului clinic amanuntit al ambilor ochi , uneori fiind necesare si examinari paraclinice. Pacientul trebuie sa se prezinte de urgenta la oftalmolog imediat ce au aparut semnele anterior mentionate. Pacientului i se va dilata pupila si apoi se va examina fundul de ochi. Ultrasonografia (ecografia oculara) este utila in definitivarea diagnosticului.

Diagnosticarea cat mai rapida a rupturii retiniene este foarte importanta inainte de a se transforma in decolare retiniana. Daca apar fash-uri, pacientul trebuie sa se prezinte cat se poate de urgent la oftalmolog. Prin examinare, acesta determina locul rupturii retiniene si o blocheaza cu ajutorul laser-ului.

CARE ESTE TRATAMENTUL DECOLARII DE RETINA?

Tratamentul este unul chirurgical. Exista tehnici operatorii diferite in functie de extensia decolarii retiniene, de numarul de ruptura retiniene, de vechimea decolarii de retina.

Indentatia sclerala cu bureti de silicon este o metoda in care se aplica pe suprafata sclerei in dreptul rupturilor niste bureti speciali.

O alta metoda este vitrectomia cu tamponament cu gaz sau ulei siliconic. Daca decolarea de retina are mai multe rupturi sau nu s-a reusit detectarea preoperatorie a rupturilor trebuie facuta vitrectomie.

CARE SUNT FACTORII DE RISC?

  • Miopia;
  • Traumatism ocular;
  • Diabetul zaharat;
  • Decolarea posterioara de vitros;
  • Leziuni de degenerative retiniene periferice (degenerescenta Lattice);
  • Interventii chirurgicale pe segmentul anterior sau posterior al ochiului;

CATARACTA

CE ESTE CATARACTA?

Cataracta reprezinta opacifierea cristalinului, lentila transparenta din interiorul ochiului. Singurul rol al cristalinului este focalizarea luminii pe retina. Cataracta apare de obicei la pacientii varstnici, dar poate sa apara si la pacientii tineri, in cazul unor traumatisme, boli generale (ex. diabet zaharat), sau in cazul unor tratamente lungi cu anumite medicamente (ex. derivati cortizonici).

CARE SUNT PRIMELE SIMPTOME?

Cataracta se manifesta printr-o scadere progresiva a acuitatii vizuale in special pentru distanta (care poate fi rapida –cateva saptamani sau luni, sau lenta), fotofobie, perceperea de halouri colorate in jurul punctelor luminoase, modificari in perceperea culorilor si a sensibilitatii de contrast, ocazional vedere dubla (diplopie monoculara).

Uneori cataracta se manifesta prin scaderea dioptriilor de distanta la pacientii hipermetropi (instalarea unei miopii de indice). Acestia constata cu bucurie ca încep sa vada fara ochelari, dar aceasta aparenta „revenire” a vederii nu este decat prima etapa de evolutie a cataractei.

Cataracta senila, de obicei, apare la ambii ochi, dar evolueaza asimetric.

Este bine ca pacientii care au peste 40 de ani sa mearga la control oftalmologic o data pe an.

CATARACTA CONGENITALĂ

Cu o incidenta de 1 la 2000 de nou-nascuti, acest tip de cataracta presupune o mare varietate morfologica a opacitatii cristaliniene, precum si o severitate prognostica functionala extrem de larga (nesemnificativa pana la afectarea profunda a vederii).

Cataracta congenitala este o anomalie de transparenta a cristalinului ce exista de la nastere si poate interesa capsula cristaliniana , fibrele cristaliniene. Cataracta poate sa apara daca mama a avut in perioada sarcinii o infectie (ex. rubeola).

Aceasta forma de cataracta impune o interventie rapida (in special formele unilaterale), in primele luni de viata, pentru a pastra functia ochiului afectat.

Orice modificare in culoarea, compozitia ochilor la bebelusi trebuie sa atraga atentia parintilor si sa impuna un consult oftalmologic.

AMBLIOPIA

CE ESTE AMBLIOPIA?

Ambliopia, numita si „ochiul lenes”, este o boala a sistemului vizual caracterizata prin slabirea simtitoare a vederii  unui ochi sau a ambilor, ochiul fiind normal din punct de vedere anatomic.

Ambliopia este prezenta la aproximativ 2 % din populatia generala.

Ea poate fi clasificata în:

  • Ambliopie profunda – acuitate vizuala mai mica de 10%;
  • Ambliopie medie – acuitate vizuala intre 20% şi 50%;
  • Ambliopie usoara – acuitate vizuala peste 50%;

CARE SUNT SIMPTOMELE AMBLIOPIEI?

Copiii pot dezvolta ambliopie inca de la nastere, pana la varsta de 6-7 ani. Copilul cu ambliopie nu realizeaza ca nu vede bine cu un ochi astfel, creierul ignora imaginile de la nivelul ochiului cu probleme si percepe numai imaginile de la ochiul sanatos.

Cu cat este diagnosticata mai devreme, cu atat sansele de tratare sunt mai crescute.

CUM SE TRATEAZĂ AMBLIOPIA?

Ambliopia functionala poate fi reversibila daca este diagnosticata si tratata inaintea varstei de 6-7 ani (conform unor cercetari recente, chiar 12 ani), inainte ca reflexul binocular (echilibrul vizual intre cei doi ochi) sa se fi stabilit. Tratamentul este cu atat mai eficient cu cat este inceput mai devreme, cele mai bune rezultate fiind obtinute la copiii care au beneficiat de tratament adecvat inainte de varsta de 10 ani.

  • Corectia optica a viciului de refractie ( prin portul ochelarilor);
  • Acoperirea sau ocluzia ochiului sanatos(dupa schema stabilita de medicul oftalmolog) cu scopul de a stimula acuitatea vizuala a ochiului ambliop;
  • In cazul ambliopiei de deprivare se recomanda tratament chirurgical( extractia cataractei) , iar in cea strabica corectia chirurgicala a acestuia, in vederea restabilirii paralelismului axelor oculare.

Tratamentul ambliopiei este individualizat (difera de la caz la caz) si este indicat de medicul oftalmolog care urmareste si monitorizeaza rezultatele.

CARE SUNT CAUZELE AMBLIOPIEI?

  1. Există situatii in care in primele saptamâni de viată ale nou-nascutului, ochiul respectiv nu vede din cauza unui obstacol, (de exemplu: cataracta congenitala unilaterala, opacitati corneene sau ptoza palpebrala) si in consecinta vederea nu se dezvolta normal( ambliopia prin deprivare);
  2. Ambliopia izoametropica este bilaterala si se datoreaza unor vicii de refractii mari, dar egale intre cei doi ochi( erori refractive hiperopice >5 D, erori refractive miopice >-10D, si erori refractive astigmate>3 D)
  3. Ambliopia strabica(strabismul): ochiul cu acuitate vizuala mai buna, care fixeaza, este folosit preponderent de creier, in timp ce ochiul deviat este aproape nefolosit, pentru a preveni diplopia si vederea confuza, si devine mai „lenes”;
  4. Ambliopia anizometropica: reprezinta diferenta de dioptrii dintre cei doi ochi si este cea mai frecventa cauza a ambliopiei.
  5. Ambliopia prin deprivare ce rezulta in urma unei ocluzii terapeutice excesive in cursul tratamentului de dezambliopizare.

Trebuie stiut ca acest defect nu este prezent din naştere!