CONJUNCTIVITELE

CONJUNCTIVITELE

CE ESTE CONJUNCTIVITA?

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei care tapeteaza pleoapele si globul ocular.

Cauzele cele mai des intâlnite sunt:

  • Infectii cu bacterii (stafilococ, streptococ, gonococ, chlamydia);
  • Infectii cu virusuri (adenovirusuri, virusuri herpetice);
  • Alergeni (praful, polenul, fardurile, lentilele de contact);
  • Factori iritanti: sampoane sau alte produse cosmetice, fumul de tigara, clorul folosit la tratarea apei (piscinei);

CARE SUNT SIMPTOMELE CONJUNCTIVITEI?

  • Congestia (hiperemia/inrosirea conjunctivei);
  • Hiperlacrimare;
  • Senzatia de prurit (mâncarime), sau arsura oculara;
  • Secretie alb-galbuie sau verzuie care apare in sacul conjunctival si uneori determina lipirea genelor (cililor, in special dimineata dupa somn);

Pacientul care prezinta unul dintre simptomele de mai sus trebuie sa se adreseze medicului oftalmolog pentru un consult de specialitate. Trebuie mentionat ca nu orice „ochi rosu” presupune existenta conjunctivitei. Exista mai multe afectiuni oftalmologice care au acest simptom, de aceea este necesar un diagnostic corect s apoi un tratament adecvat

CUM SE TRATEAZA CONJUNCTIVITA?

Conjunctivita bacteriana se trateaza cu coliruri cu antibiotic. Exista in prezent antibiotice cu spectru larg foarte eficace in aceasta situatie. In anumite cazuri pot fi utilizate unguente cu antibiotic si alte coliruri cu actiune antiinflamatoare.

Este esential ca tratamentul cu antibiotic sa fie complet respectat (intervalul de 5-7 zile recomandat de medic), chiar daca simptomele dispar dupa primele zile de administrare. Conjunctivita virala este relativ frecventa, ea putând insoti si infectiile respiratorii sezoniere (virusuri gripale si paragripale). De obicei are o evolutie autolimitata. Alteori poate fi insotita de keratita (inflamatia corneei), iar atunci evolutia se poate intinde pe mai multe saptamâni.

Conjunctivita alergica apare de obicei la persoanele cu teren alergic (atopic), tratamentul efectuându-se cu coliruri antialergice, insotit uneori de medicatia antialergica pe cale generala. Importanta este identificarea alergenului (se efectueaza teste specifice), indepartarea lui din mediu sau tratamentele de desensibilizare.

GLAUCOMUL

CE ESTE GLAUCOMUL?

Glaucomul este o notiune generica ce include mai multe afectiuni avand ca evolutie finala moartea celulelor ganglionare retiniene si implicit orbirea.  Aceasta distrugere progresiva a fibrelor nervului optic este multa vreme insidioasa si asimptomatica, astfel ca daca nu este diagnosticata precoce si tratata corespunzator, duce la o pierdere progresiva a vederii care este ireversibila.

Sunt doua mecanisme principale de producere ale glaucomului, fiecare dintre ele avand tratament diferit:

  • cu unghi deschis (de departe, cel mai frecvent)
  • cu unghi ingust.


Exista factori care cresc riscul de aparitie a glaucomului, cum ar fi:

  • pacient cu istoric familial de glaucom;
  • miopie mare;
  • migrena;
  • traumatism ocular;
  • factor rasial;
  • tratament prelungit cu cortizon.

CARE SUNT SIMPTOMELE GLAUCOMULUI?

Pacientii cu anumite tipuri de glaucom au acuze ca:

  • Dureri importante de cap;
  • Vedere incetosata;
  • Halouri colorate in jurul surselor de lumina;

Foarte important de stiut este faptul ca marea majoritate a pacientilor glaucomatosi sunt asimptomatici, nu au nici o acuza. Din acest motiv, pentru a depista boala, trebuie facut consult oftalmologic la intervale regulate (in fiecare an).

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA GLAUCOMUL?

Metodele de investigare absolut necesare sunt:

  • Examinarea fundului de ochi, aspectul papilei nervului optic;
  • Tonometria( masurarea presiunii intraoculare);
  • Gonioscopia(examinarea si analiza unghiului camerular)
  • Perimetrie computerizata(analiza campului vizual);
  • HRT(analiza nervului optic si a grosimii stratului fibrelor nervoase retiniene);
  • OCT;
  • Pahimetrie( masurarea grosimii corneene).

Aceste examene trebuie repetate, pe de o parte pentru a stabili diagnosticul, dar si pentru a urmari corect evolutia glaucomului.

CUM SE TRATEAZA GLAUCOMUL?

Exista 3 tipuri de tratament pentru glaucom:

  • Tratament medical: Tratamentul medical consta in principal, in administratrea unor picaturi in sacul conjunctival pe parcursul intregii vieti. Aceste picaturi au ca efect reducerea presiunii intraoculare prin diferite mecanisme. Daca un tip de picaturi nu mai scade presiunea intraoculara, medicul va adauga un al doilea tip de picaturi, iar daca nici acestea nu-si mai fac efectul, se aditionează un al treilea tip de picaturi si se trece la o alta metoda de tratament.
  • Laser terapie: Tratamentul laser(trabeculopastia laser) este aplicat pacientilor care nu raspund la tratamentul medical. Este o metoda eficienta daca tratamentul nu este aplicat prea tarziu; in cazul glaucoamelor cu unghi inchis se realizeaza profilactic iridotomie laser periferica.
  • Tratament chirugical: Tratamentul chirurgical se face in cazul in care celelalte 2 tipuri de tratament au esuat si are ca scop reducerea presiunii intraoculare. Interventia chirurgicala nu are ca rezultat imbunatatirea vederii. Ea realizeaza doar scaderea tensiunii intraoculare. Chiar si dupa operatie, pacientul trebuie sa ramana sub controlul medicului oftalmolog pentru toata viata, iar uneori este necesar reluarea tratamentului cu picaturi antiglaucomatoase.

CATARACTA

CE ESTE CATARACTA?

Cataracta reprezinta opacifierea cristalinului, lentila transparenta din interiorul ochiului. Singurul rol al cristalinului este focalizarea luminii pe retina. Cataracta apare de obicei la pacientii varstnici, dar poate sa apara si la pacientii tineri, in cazul unor traumatisme, boli generale (ex. diabet zaharat), sau in cazul unor tratamente lungi cu anumite medicamente (ex. derivati cortizonici).

CARE SUNT PRIMELE SIMPTOME?

Cataracta se manifesta printr-o scadere progresiva a acuitatii vizuale in special pentru distanta (care poate fi rapida –cateva saptamani sau luni, sau lenta), fotofobie, perceperea de halouri colorate in jurul punctelor luminoase, modificari in perceperea culorilor si a sensibilitatii de contrast, ocazional vedere dubla (diplopie monoculara).

Uneori cataracta se manifesta prin scaderea dioptriilor de distanta la pacientii hipermetropi (instalarea unei miopii de indice). Acestia constata cu bucurie ca încep sa vada fara ochelari, dar aceasta aparenta „revenire” a vederii nu este decat prima etapa de evolutie a cataractei.

Cataracta senila, de obicei, apare la ambii ochi, dar evolueaza asimetric.

Este bine ca pacientii care au peste 40 de ani sa mearga la control oftalmologic o data pe an.

CATARACTA CONGENITALĂ

Cu o incidenta de 1 la 2000 de nou-nascuti, acest tip de cataracta presupune o mare varietate morfologica a opacitatii cristaliniene, precum si o severitate prognostica functionala extrem de larga (nesemnificativa pana la afectarea profunda a vederii).

Cataracta congenitala este o anomalie de transparenta a cristalinului ce exista de la nastere si poate interesa capsula cristaliniana , fibrele cristaliniene. Cataracta poate sa apara daca mama a avut in perioada sarcinii o infectie (ex. rubeola).

Aceasta forma de cataracta impune o interventie rapida (in special formele unilaterale), in primele luni de viata, pentru a pastra functia ochiului afectat.

Orice modificare in culoarea, compozitia ochilor la bebelusi trebuie sa atraga atentia parintilor si sa impuna un consult oftalmologic.