LENTILELE DE CONTACT

LENTILELE DE CONTACT

CE SUNT LENTILELE DE CONTACT?

Lentilele de contact sunt mici meniscuri din material plastic care sunt aplicate pe cornee, de care sunt separate printr-un film lacrimal foarte subtire. Pot avea rol optic (pentru corectia viciilor de refractie: miopie, hipermetropie, astigmatism), estetic (pentru schimbarea culorii irisului), sau terapeutic (keratoconus, defecte epiteliale corneene persistente, eroziuni corneene recurente, keratopatie buloasa etc.).

DE CÂTE TIPURI SUNT LENTILELE DE CONTACT?

Dupa materialul din care sunt confetionate pot fi dure ( rigide gaz perneabile) si moi ( ex: silicon, siliconhidrogel).

  1. a) Lentile de contact dure

Avantaje: sunt indicate in astigmatismul neregulat si keratocons, cu obtinerea unei acuitati viziuale bune. Ele au durabilitate mare si pot fi utilizate in prezenta tulburarilor de secretie lacrimala.

Dezavantaje: mobilitate mare, instabilitate la clipire, adaptare mai dificila, hidrofilie scazuta.

  1. b) Lentile de contact moi

Avantaje: grad de hidratare mare; permeabilitate la oxigen mare; tolerabilitate mai buna; unele lentile de contact pot fi prescrise pentru port prelungit, adaptarea este rapida, sunt confortabile, stabile (Ex. Pot fi indicate: copiilor, sportivilor si in general persoanelor active).

Dupa modul de folosire lentile de contact pot fi cu port discontinuu, exstins sau prelungit iar unele pot fi  purtate si pe timpul noptii.

Indicatia privind portul lentilelor de contact trebuie sa fie facuta in urma unui consult de specialitate.

.

 

CARE SUNT AVANTAJELE LENTILELOR DE CONTACT?

  • Lentilele de contact permit pacientului sa vada obiectele in marime reala (ochelarii pentru corectia miopiei micsoreaza obiectele).
  • Câmpul vizual este mult mai mare in cazul portului lentilelor de contact decât in cazul corectiei viciului de refractie prin portul ochelarilor. El nu este limitat de rama ochelarilor si nu este resimtita greutatea ochelarilor pe nas.
  • Lentilele de contact nu se aburesc.
  • Pot fi purtate in timpul activitatilor sportive fara restricsie cum este cazul ochelarilor.
  • Pacientii pot folosi ochelari de soare, sky, inot etc.

CINE POATE UTILIZA LENTILE DE CONTACT?

Medicul oftalmolog poate sa decida daca cineva poate sa foloseasca sau nu lentile de contact, in urma unui consult de specialitate. Exista anumite afectiuni care contraindica utilizarea lentilelor de contact (afectiuni inflamatorii sau alegice oculare, glaucomul, tulburari ale secretiei lacrimale, etc.). Vizita la medic trebuie sa fie periodica (la inceput mai des, apoi mai rar – la 6 luni) pentru urmarirea comportarii in timp a ochiului si a lentilei, sau ori de câte ori este nevoie( daca ochiul devine rosu, dureros sau exista disconfort ocular, pacientul trebuie sa isi scoata imediat lentilele de contact si sa se prezinte de urgenta la control)

LENTILELE DE CONTACT NECESITA INGRIJIRI SPECIALE?

Igiena reprezinta o problema capitala pentru mentinerea si prelungirea folosirii lentilelor de contact. Mâinile vor fi spalate inaintea manipulari, iar ochiul curatat cu atentie; unghiile lungi pot deteriora lentila, iar machiajul se va face mai putin abundent (va fi aplicat dupa insertia lentilei si se va indeparta inainte de scoaterea ei). Spalarea lentilelor se va face cu ajutorul solutiilor de intretinere, iar pastrarea lor, in recipiente speciale.

UTILIZAREA, FARA PROBLEME, A LENTILELOR DE CONTACT

  • Pacientul trebuie sa poarte lentilele de contact atât timp cât ii este indicat de catre medic;
  • Pacientul nu trebuie sa poarte lentilele de contact peste perioada pentru care ele sunt prescrise, chiar daca se simte confortabil cu ele;
  • Pacientul trebuie sa mearga la consult oftalmologic periodic;
  • Pacientul trebuie sa schimbe zilnic, solutia speciala pastrarii lentilelor;
  • Pacientul nu trebuie sa foloseasca altceva pentru curatare si conservare, in afara solutiei speciale pentru lentile; ex.: sa nu fie folosit spray pentru curatarea lentilelor, apa de la robinet, saliva.
  • Recipientul in care se pun lentilele trebuie sa fie clatit doar cu solutie pentru lentile nu cu apa sau alt tip de solutii;
  • Sa nu se foloseasca make-up pe marginea palpebrala.

CONJUNCTIVITELE

CE ESTE CONJUNCTIVITA?

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei care tapeteaza pleoapele si globul ocular.

Cauzele cele mai des intâlnite sunt:

  • Infectii cu bacterii (stafilococ, streptococ, gonococ, chlamydia);
  • Infectii cu virusuri (adenovirusuri, virusuri herpetice);
  • Alergeni (praful, polenul, fardurile, lentilele de contact);
  • Factori iritanti: sampoane sau alte produse cosmetice, fumul de tigara, clorul folosit la tratarea apei (piscinei);

CARE SUNT SIMPTOMELE CONJUNCTIVITEI?

  • Congestia (hiperemia/inrosirea conjunctivei);
  • Hiperlacrimare;
  • Senzatia de prurit (mâncarime), sau arsura oculara;
  • Secretie alb-galbuie sau verzuie care apare in sacul conjunctival si uneori determina lipirea genelor (cililor, in special dimineata dupa somn);

Pacientul care prezinta unul dintre simptomele de mai sus trebuie sa se adreseze medicului oftalmolog pentru un consult de specialitate. Trebuie mentionat ca nu orice „ochi rosu” presupune existenta conjunctivitei. Exista mai multe afectiuni oftalmologice care au acest simptom, de aceea este necesar un diagnostic corect s apoi un tratament adecvat

CUM SE TRATEAZA CONJUNCTIVITA?

Conjunctivita bacteriana se trateaza cu coliruri cu antibiotic. Exista in prezent antibiotice cu spectru larg foarte eficace in aceasta situatie. In anumite cazuri pot fi utilizate unguente cu antibiotic si alte coliruri cu actiune antiinflamatoare.

Este esential ca tratamentul cu antibiotic sa fie complet respectat (intervalul de 5-7 zile recomandat de medic), chiar daca simptomele dispar dupa primele zile de administrare. Conjunctivita virala este relativ frecventa, ea putând insoti si infectiile respiratorii sezoniere (virusuri gripale si paragripale). De obicei are o evolutie autolimitata. Alteori poate fi insotita de keratita (inflamatia corneei), iar atunci evolutia se poate intinde pe mai multe saptamâni.

Conjunctivita alergica apare de obicei la persoanele cu teren alergic (atopic), tratamentul efectuându-se cu coliruri antialergice, insotit uneori de medicatia antialergica pe cale generala. Importanta este identificarea alergenului (se efectueaza teste specifice), indepartarea lui din mediu sau tratamentele de desensibilizare.

SINDROMUL DE OCHI USCAT

Scaderea secretiei lacrimale poate interesa oricare dintre straturile filmului lacrimal:

Insuficienta apoasa , este situatia cea mai intâlnita si determina aparitia sindromului de ochi uscat; este in general corelata cu o afectiune sistemica, de tipul bolilor de colagen( poliartrita reumatoida, lupus eritematos diseminat, sclerodermie );

Deficienta stratului mucos apare in hipovitaminoza A, pemphigus, sindrom Steven-Johnson, arsuri chimice, evoluând in timp spre cheratinizarea corneei si conjunctivei;

Deficienta stratului lipidic  este mult mai rara si se constata in cazul alterarii glandelor sebacee din structura pleoapelor in blefaritele cronice.

CE ESTE SINDROMUL DE OCHI USCAT?

Apare la adulti dupa vârsta de 50-60 de ani, cu predominanta neta la sexul feminin in 90 % din cazuri. Se manifesta sub forma unei keratoconjunctivite cronice ce se agraveaza in timp.

CUM SE MANIFESTA?

Din punct de vedere clinic, simptomele sunt  bilaterale si se caracterizeaza prin aparitia de arsuri , intepaturi, durere, senzatie de corp strain. Simptomele in general cresc in intensitate in cursul zilei sau dupa un efort viszal prelungit.

CARE ESTE TRATAMENTUL?

Tratamentul ochiului uscat consta in administrarea de produse de substituire, pentru a inlocui secretia deficitara de lacrimi.

Utilizarea lentilelor de contact moi, hidrofile, determina in unele cazuri ameliorarea simptomatologiei.

Implantele solubile reprezinta o metoda foarte moderna de tratament, prin aplicarea la nivelul punctului lacrimal al unor dispozitive din colagen sau silicon.

OBSTRUCTIA CANALULUI LACRIMAL

CE ESTE OBSTRUCTIA DE CANAL LACRIMAL?

Obstructia de canal lacrimo-nazal sau dacriocistita congenitala este determinata de imperforarea canalului lacrimo-nazal, care se formeaza in ultimele doua luni ale vietii intrauterine; când dezvoltarea se intârzie, la nastere, extremitatea inferioara este obstruata de o membrana sau resturi epiteliale. In alte situatii sacul se termina sub forma unui reces prelungit intre mucoasa meatului si peretele osos ce separa meatul de sinusul maxilar. Sacul lacrimal se umple cu mucus si la presiunea digitala mucusul se evacueaza prin punctele lacrimale.

CARE SUNT SEMNELE OBSTRUCTIEI DE CANAL LACRIMO-NAZAL?

Semnele clinice apar in primele saptamâni de la nastere, cu lacrimare cronica, conjunctivita rezistenta la tratament. Daca obstructia persista dupa vârsta de 1-2 luni apare o dacriocistita congenitala interesând unul sau ambii ochi. Copilul prezinta lacrimare cronica ,in unghiul intern se aduna secretie, conjunctiva este usor congestionata. Treptat, din sac se evacueaza prin compresiune o secretie muco-purulents si apare dacriocistita congenitala purulenta.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA?

Diagnosticul se pune prin instilatia unui lichid colorat prin punctul lacrimal inferior si urmarirea daca acesta ajunge sau nu la nivelul cavitatii nazale de aceeasi parte. Radiografia cu lipiodol este indicata in cazurile in care se suspicioneaza malformatii ale caii lacrimale. Rinoscopia anterioara sau posterioara pot indica o cauza nazala a imperforarii ductului lacrimo-nazal.

Evolutia spontana spre vindecare este posibila in 50% din cazuri.

CARE ESTE TRATAMENTUL?

Tratamentul consta in indepartarea obstacolului de pe canalul lacrimo-nazal prin presiune digitala pe sacul lacrimal in unghiul intern al ochiului; spalatura cailor lacrimale cu un ac incurbat(Anel) duce la permeabilizarea acestora in majoritatea cazurilor.

Daca nu se obtine permeabilizarea canalului lacrimo-nazal, se face sondaj al cailor lacrimale cu sonda Bowmann( dupa dilatarea punctelor lacrimale si a canaliculilor cu un stilet conic). Sondajul se recomanda a fi facut inainte de luna a III-a si se poate repeta de 2-3 ori.

Intubatia cu tub siliconic este indicata la acei copii ce prezinta epifora recurenta dupa mai multe incercari de irigare si permeabilizari.Este utila si in cazurile de malformatii ale caii de eliminare lacrimala, cum sunt stenozele canaliculare si agenezia punctului lacrimal.

RETINOPATIE DE PREMATURITATE (ROP)

CE ESTE RETINOPATIA DE PREMATURITATE?

Retinopatia de prematuritate este o afectiune vasculara a retinei tradusa prin alterarea vasculogenezei, care poate duce la orbire si care afecteaza nou-nascutii prematuri cu greutate mai mica la nastere. Ea reprezinta principala cauza de orbire la copiii din tarile dezvoltate.

Din punct de vedere al dezvoltarii embriologice, cele 12 saptamâni inaintea unei nasteri la termen( de la 28 la 40 saptamâni de gestatie) constituie perioada cea mai activa pentru cresterea si dezvoltarea oculara. Vascularizarea retinei incepe de la nervul optic la 16 saptamâni de gestatie, iar vasele incep sa se dezvolte pe suprafata retinei. Vasele ating extremitatea anterioara a retinei si iti inceteaza progresia in jurul datei nasterii la termen. La copiii nascuti prematuri, cresterea normala a vaselor retiniene inceteaza si incep sa se dezvolte vase anormale.

CARE SUNT FACTORII DE RISC ASOCIATI ACESTEI AFECTIUNI?

  1. nastere prematura, vârsta gestationala
  2. greutate mica la nastere
  3. terapie cu oxigen suplimentar(>50 zile)
  4. comorbiditati asociate.

CARE SUNT SIMPTOMELE ROP?

Afectiunea este asimptomatica, mai târziu scazând acuitatea vizuala.

CLASIFICAREA INTERNATIONALA ROP DESCRIE 5 STADII:

  • Stadiul 1( linia de demarcatie)- o structura subtire dar bine definita care separa retina avasculara anterior de retina vascularizata situata posterior.
  • Stadiul 2 ( creasta-“ridge”) apare când linia din stadiul 1 a devenit reliefata si se situeaza in afara planului retinei.
  • Stadiul 3 ( creasta cu proliferare fibrovasculara) apare când proliferarea fibrovasculara se adauga crestei din stadiul 2.
  • Stadiul 4 ( dezlipirea de retina partial) apare când la fenomenele descrise in stadiul 3 se adauga dezlipirea de retina, ce este cauzata de forte tractionale. Acest stadiu se subdivide in stadiile 4a( dezlipirea de retina extrafoveolara) si 4b( dezlipirea de retina partiala ce include si foveea).
  • Stadiul 5 este stadiul in care dezlipirea de retina este totala si este intotdeauna sub forma de pâlnie.

Când modificarile vasculare sunt atât de importante incât determina largirea si tortuozitatea vaselor retiniene, se adauga semnul plus stadiului de dezvoltare respectiv. Boala “plus” reflecta activitatea procesului proliferativ. In mod practic  acest lucru indica faptul ca boala poate sa progreseze cel putin in stadiul 3.

CUM SE EVALUEAZA ROP?

Screeningul copiilor prematuri cu greutate la nastere 50 de zile.

-Examen oftalmologic complet ( aspectul irisului, cristalinului, examinarea fundului de ochi –vascularizatia retinei si periferia retiniana)  cu o atentie deosebita asupra greutatii la nastere si a vârstei gestationale .

-Refractie cu cicloplegie intrucât o buna parte dintre prematuri dezvolta vicii de refractie, in special miopie.

-Consult pediatric.

CUM SE TRATEAZA ROP?

-Fotocoagularea laser

-Injectii intravitreene cu Bevacizumab( Avastin)

-Chirurgie vitreoretiniana in stadiile avansate (dezlipire de retina tractionala sau regmatogena).

CARE ESTE PROGNOSTICUL ROP?

Prognosticul depinde de gradul si stadiul ROP; 80-90% din cazuri vor regresa spontan; stadiul 5 de boala implica un prognostic vizual slab; copiii cu ROP pot dezvolta ambliopie, strabism, miopie mare, glaucom, cataracta, keratoconus, keratopatie in banda si decolare retiniana.

CORIORETINOPATIA SEROASA CENTRALA (CRSC)

CE ESTE CORIORETINOPATIA SEROASA CENTRALA?

CRSC este o afectiune idiopatica ce se caracterizeaza prin difuzia de lichid din spatiul coroidian in spatiul subretinian(94%) sau/si sub epiteliul pigmentar retinian(3%) , datorita unei disfunctii a epiteliului pigmentar retinian sau a coroidei.

CARE SUNT FACTORII DE RISC DE APARITIE A CRSC-ului?

CRSC afecteaza mai frecvent barbatii ( 10:1) cu vârste intre 20-50 de ani. De obicei este unilaterala, dar poate fi si bilaterala.

Exista o serie de factori de risc aditionali, imprecis definiti, ca : personalitate tip A, stress, hipocondrie; poate fi asociata cu sarcina, utilizarea medicamentelor din clasa steroizilor, hipertensiune, sindrom Cushing, Lupus eritematos sistemic, transplantarea de organe.

CARE SUNT SIMPTOMELE CRSC-ului?

Scaderea acuitatii vizuale, micropsie( imagine mai mica), metamorfopsie( imagine deformata), scotom central, tulburari ale vederii culorilor, scaderea sensibilitatii de contrast , dar poate fi si asimptomatica.

CE INVESTIGATII SUNT NECESARE PENTRU DIAGNOSTICAREA CRSC-ului?

-Examen oftalmologic complet, antecedente personale patologice, Testul Amsler, examinarea fundului de ochi.

-Tomografie in coerenta optica (utila pentru urmarirea progresiei/regresiei) arata elevarea retinei neurosenzoriale , la care se poate asocia decolarea epiteliului pigmentar retinian sau un defect al acestuia.

-Angiofluorografia evidentiaza o hiperfluorescenta focala timpurie , ce poate imbraca mai multe aspecte caracteristice.

CARE ESTE EVOLUTIA NATURALA?

  1. Rezolutia spontana intre 3-6 luni, cu recuperarea aproape normala a vederii (80%), dar rata de recurenta este de panâ la 50% din cazuri.
  2. Evolutie cronica ( cazuri > 12 luni) afecteaza de regula pacientii mai in vârsta; pot aparea edem macular cistoid, membrana coroidiana neovasculara, rupturi ale epiteliului pigmentar retinian.
  3. CRSC ‘bulos’ este caracterizat de o decolare seroasa retiniana , larga, unica sau multipla ce nu ar trebui sa fie confundata cu decolarea retiniana regmatogena sau exsudativa de alte cauze.

CUM SE TRATEAZA CORIORETINOPATIA SEROASA CENTRALA?

1.In majoritatea cazurilor nu este necesar tratamentul, de regula se rezolva spontan dupa aproximativ 6 saptamâni.

2.Este necesara intreruperea tratamentului corticosteroidian, daca este posibil, in mod particular la cazurile cronice, recurente sau severe.

3.Schimbarea stilului de viata pentru reducerea stressului.

4.Fotocoagularea laser a ‘punctului de fuga’ de la nivelul epiteliului pigmentar retinian grabeste vindecarea, dar nu influenteaza rata de recurenta. Se recomanda sa se astepte cel putin 4 luni inainte de a trata un prim atac si 2 luni in cazul recuerentelor.

5.PDT poate fi o solutie in cazurile cronice sau cele cu difuziunea lichidului subfoveolar.

6.Injectii intravitreene cu agenti anti-VEGF au rezultate destul de promitatoare.

Prognosticul vizual in general este bun; 94% dintre cazuri recâstiga acuitatea vizuala >20/30;   95% dintre decolarile de epiteliu pigmentar retinian se rezolva spontan in 3-4 luni, iar vederea se imbunatateste in aproximativ 21 de luni; in 45% din cazuri recurentele  apar in decurs de 1 an.

OBSTRUCTIA DE VENA CENTRALA A RETINEI (OVCR)

CE ESTE OBSTRUCTIA DE VENA CENTRALA A RETINEI?

Obstructia de vena centrala a retinei apare de regula ca urmare a prezentei unui tromb in aria laminei cribrosa.

Este asociata cu hipertensiunea arteriala (60%), diabet zaharat, boala cardiaca ischemica, boala vasculara periferica si glaucom primar cu unghi deschis (40%); este mai rar asociata cu statusul hipercoagulabil (macroglobulinemie, crioglobulinemie), status de hipervâscozitate (policitemia vera, Waldenstrom’s macroglobulinemia), lupus eritematos systemic, sifilis, sarcoidoza, homocistinuria, stari malignizante( mielom multiplu, policitemia vera, leucemie), drusen de nerv optic. La pacientii mai tineri OVCR este asociata cu utilizarea anticonceptionalelor orale, boli vasculare de colagen, HIV- SIDA, deficienta in proteina S, C, Antitrombina III, deficienta factorului XII, Sindromul anticorpilor antifosfolipidici, factor V Leiden.

De regula OVCR apare la pacientii mai in vârsta( 90% au >50 de ani)  si la cei cu afectiuni cardiovasculare. Pacientii mai tineri asociaza de obicei conditii inflamatorii ca papiloflebite sau vasculite retiniene.

CARE SUNT SIMPTOMELE DIN OVCR?

Pierderea brusca, unilaterala a vederii sau mai putin frecvent, pierderea tranzitorie a vederii cu recuperarea completa. Pacientii pot avea vederea normala, in special daca macula este crutata.

CARE SUNT SEMNELE DIN OVCR?

Acuitatea vizuala variaza de la 20/20 la perceptia miscarii mâinii.( vederea este mai scazuta in cazurile de OVCR ischemice , in formele non-ischemice AV>20/200); venele sunt dilatate, tortuoase cu hemoragii retiniene, exsudate in toate cele patru cadrane; discul optic este hiperemiat, edematiat si de asemenea poate aparea si edemul macular.

Forma non-ischemica  determina rar neovascularizatia; in schimb forma ischemica determina rubeoza iriana, neovascularizatie discala si/sau retiniana, glaucom neovascular si hemoragii vitreene.

CU CE SE FACE DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL?

Diagnosticul diferential al OVCR-ului se face cu retinopatia venoasa de staza, sindromul ocular ischemic, retinopatia hipertensiva, retinopatia leucemica, retinopatia din anemie, retinopatia diabetica, retinopatia de radiatie si papiloedem.

CUM SE EVALUEAZA O OBSTRUCTIE DE VENA CENTRALA A RETINEI?

-Examinare oftalmologica completa cu atentie deosebita asupra acuitatii vizuale, aspectul pupilei (RFM), tonometrie, gonioscopie, examinarea fundului de ochi, perimetrie, AFG, OCT.

-Masurarea tensiunii arteriale .

-Teste de laborator:Hemoleucograma, Glicemie, hemoglobina glicozilata, timp de protrombina, aPTT, factor reumatoid, ANA, ACE, electroforeza, profil lipidic, VDRL.

-La pacientii cu vârste

CARE ESTE TRATAMENTUL IN OVCR?

-Tratamentul afectiunilor subiacente( Hipertensiunii arteriale, Hipertensiune intraoculara/Glaucom cu unghi deschis…);

-Panfotocoagulare retiniana de urgenta in caz de rubeoza iriana, glaucom neovascular, neovascularizatie preretiniana/prepapilara;

-Injectii intravitreene ( agenti steroidieni, agenti anti-VEGF)

UVEITELE

CE SUNT UVEITELE?

Uveea este membrana intermediara vascularizata, bogat pigmentata, formata din iris, corpul ciliar si coroida.

Uveita reprezinta inflamatia uveei si poate fi de origine bacteriana, virala, parazitara, micotica sau autoimuna.

Uveita se afla in topul afectiunilor oftalmologice care duc la orbire si in general afecteaza adultii cu vârsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani.

CLASIFICARE:

  • Uveita anterioara – este cea mai comuna forma de uveita, reprezentând intre 40% si 70% din cazuri. De obicei inflamatia cuprinde atât irisul, cât si corpul ciliar, denumirea fiind de iridociclita( Inflamatia irisului = irita, inflamatia corpului ciliar = ciclita).
  • Uveita intermediara – acest tip de uveita care afecteaza zona din jurul corpului ciliar, si marginea retinei. Acest tip de uveita este cel mai putin intâlnit (7 -15%).
  • Uveita posterioara – acest tip de uveita este caracterizat prin inflamarea portiunii din spatele ochiului, coroida. In majoritatea cazurilor de uveita posterioara este afectata si retina. Aceasta forma de uveita (inialnita in procent de 15% – 22% din totalul cazurilor) debuteaza de obicei incet si se poate intinde pe o perioada mai lunga de timp, fiind si mai greu de tratat. Uveita posterioara este adesea asociata cu pierderea progresiva a vederii.

Uveitele mai pot fi clasificate astfel:

  • uveita acuta sau cronica
  • uveita granulomatoasa sau negranulomatoasa.

CARE SUNT CAUZELE APARITIEI?

Cauzele uveitelor anterioare pot fi:

  • Microbiene: streptococ, stafilococ, bacil tuberculos
  • Virotice: herpes, zona zoster
  • Bacteriene atipice
  • Parazitare: toxoplasma
  • Micotice: candida.

CARE SUNT SIMPTOMELE UVEITELOR?

Simptomele uveitelor anterioare:

Simptome (subiectiv) :

  • Durerea oculara, ce se poate accentua la lumina sau la efortul de a citi; in formele cronice durerea poate lipsi;
  • Fotofobia;
  • Lacrimarea;
  • Diminuarea vederii.

Semne (obiectiv):

  • Congestia perikeratica (dilatare a vaselor iriene)
  • Fenomenul de Tyndall
  • Mioza (pupila micsorata)
  • Sinechii posterioare (pupila apare neregulata mai ales când se incearca dilatarea ei cu midriatice)
  • Exsudate si precipitate endoteliale

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA UVEITELE?

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic si a examenului la biomicroscop.

Diagnosticul se stabileste prin aspectul clinic si examene de laborator(Ag HLA B27; VDRL etc). Acestea sunt necesare pentru stabilirea cauzei uveitei (infectioasa, boli autoimune, reumatismale, etc.), desi in multe situatii rezultatele sunt negative.

CARE ESTE TRATAMENTUL UVEITELE?

Uveita este o afectiune oftalmologica tratabila. Cu exceptia unor cazuri mai rare, starea ochiului se poate recupera.

Tratamentul nu este dificil, insa trebuie urmat cu rigurozitate. Daca este ignorat, se poate ajunge chiar la orbire, intrucât uveea este formata din vase ce alimenteaza ochiul, iar inflamarea acestei parti poate afecta toate tesuturile ochiului.

  • Medicul oftalmolog poate prescrie picaturi oculare (derivati cortizonici si midriatice), in vederea reducerii inflamatiei si a durerii. Insa, intrucât picaturile nu patrund bine pâna in spatele ochiului, acest tratament nu este eficient in uveita posterioara.
  • Tratamentul etiologic (al cauzei) este individualizat (ex: antibiotice cu spectru larg, corticoterapie)
  • Injectiile perioculare cu steroizi – sunt o forma  de tratament care poate fi eficienta in special in episoadele acute ale uveitei. Efectul acestui tratament nu este de durata(3-4 saptamâni).
  • Administrarea sistemica sau orala de steroizi, a altor medicamente imuno-stimulatoare sau anti-metabolice. Aceste medicamente patrund in cantitate mica in ochi, astfel incât doza sistemica recomandata pentru a tratata uveita este in mod frecvent asociata cu efecte secundare in restul corpului.

ASTIGMATISMUL

CE ESTE ASTIGMATISMUL?

Astigmatismul este un viciu de refractie in care puterea refractiva nu e aceeasi pe toate meridianele (cornea are o raza de curbura pe un ax, iar pe meridianul perpendicular are o raza de curbura diferita).

In cazul astigmatismului regulat, meridianele principale sunt perpendiculare. Intâlnim in practica oftalmologica si astigmatisme neregulate (ex: Keratoconusul) care are o abordare terapeutica complexa.

CARE SUNT SIMPTOMELE ASTIGMATISMULUI?

Pacientul cu astigmatism nu vede clar nici la distanta, nici la apropiere.

CUM SE TRATEAZA ASTIGMATISMUL?

Corectia astigmatismului se realizeaza cu lentile cilindrice sau sferocilindrice.

Copiii accepta in general corectia totala a astigmatismului (dupa cicloplegie), dar in cazul adultilor se prefera in multe cazuri o subcorectie a dioptriei Dcyl.

In cazul unui pacient cu vârsta de pâna la 20 ani, tratamentul consta in corectia aeriana (ochelari) sau lentile de contact torice.

In cazul pacientilor cu vârsta cuprinsa intre 20-40 ani, tratamentul poate consta in chirurgie refractiva (iLASIK).

Dupa vârsta de 40-45 ani, tratamentul se personalizeaza de la caz la caz, in functie de valoarea astigmatismului si de starea cristalinului.

HIPERMETROPIA

CE ESTE HIPERMETROPIA?

Hipermetropia este un viciu de refractie care se caracterizeaza printr-un ax anteroposterior al ochiului mai mic.

In cazul pacientului cu hipermetropie, imaginea obiectului (aflat la infinit) se localizeaza in spatele retinei. Daca exista suficienta putere acomodativa imaginea poate fi focalizata pe retina.

CARE SUNT SIMPTOMELE HIPERMETROPIEI?

Pacientul cu hipermetropie face permanent efort de acomodare pentru a vedea clar la distanta si la apropiere.

Copiii si tinerii cu hipermetropie mica reusesc sa compenseze prin acomodatie deficitul de convergenta (“fac un efort vizual mai mare” pentru a vedea clar).

In cazul hipermetropiei medii sau mari, pacientul nu vede clar nici la distanta, nici la citit.

CLASIFICAREA HIPERMETROPIEI

  • Clasificarea optica: hipermetropia axiala; hipermetropia de curbura; hipermetropia de indice.
  • Clasificarea clinica:hipermetropia mica(<+3D); hipermetropia medie(+4D-+6D), hipermetropia mare(>6D)

CUM SE TRATEAZA HIPERMETROPIA?

Corectia hipermetropiei se face in functie de virsta, valoarea hipermetropiei, tulburarile obiective si subiective.

In cazul unui pacient hipermetrop cu vârsta pâna la 20 ani, tratamentul consta in corectia aeriana (ochelari/lentile sferice convexe(+)) sau lentile de contact.

In cazul pacientilor cu vârsta cuprinsa intre 20-40 ani si dioptriile pâna la +5Dsf, tratamentul poate consta in chirurgie refractiva iLASIK.

In cazul pacientilor cu vârsta cuprinspa intre 20-40 ani si dioptrii mai mari de +5 +6Dsf, tratamentul poate consta in implantarea unei lentile artificiale (Implant phakic) la nivelul camerei anterioare.

In cazul pacientilor de peste 40-45 ani, tratamentul este personalizat (iLASIK, extractia cristalinului cu implant de cristalin multifocal, lentile de contact multifocale).