LENTILELE DE CONTACT

LENTILELE DE CONTACT

CE SUNT LENTILELE DE CONTACT?

Lentilele de contact sunt mici meniscuri din material plastic care sunt aplicate pe cornee, de care sunt separate printr-un film lacrimal foarte subtire. Pot avea rol optic (pentru corectia viciilor de refractie: miopie, hipermetropie, astigmatism), estetic (pentru schimbarea culorii irisului), sau terapeutic (keratoconus, defecte epiteliale corneene persistente, eroziuni corneene recurente, keratopatie buloasa etc.).

DE CÂTE TIPURI SUNT LENTILELE DE CONTACT?

Dupa materialul din care sunt confetionate pot fi dure ( rigide gaz perneabile) si moi ( ex: silicon, siliconhidrogel).

  1. a) Lentile de contact dure

Avantaje: sunt indicate in astigmatismul neregulat si keratocons, cu obtinerea unei acuitati viziuale bune. Ele au durabilitate mare si pot fi utilizate in prezenta tulburarilor de secretie lacrimala.

Dezavantaje: mobilitate mare, instabilitate la clipire, adaptare mai dificila, hidrofilie scazuta.

  1. b) Lentile de contact moi

Avantaje: grad de hidratare mare; permeabilitate la oxigen mare; tolerabilitate mai buna; unele lentile de contact pot fi prescrise pentru port prelungit, adaptarea este rapida, sunt confortabile, stabile (Ex. Pot fi indicate: copiilor, sportivilor si in general persoanelor active).

Dupa modul de folosire lentile de contact pot fi cu port discontinuu, exstins sau prelungit iar unele pot fi  purtate si pe timpul noptii.

Indicatia privind portul lentilelor de contact trebuie sa fie facuta in urma unui consult de specialitate.

.

 

CARE SUNT AVANTAJELE LENTILELOR DE CONTACT?

  • Lentilele de contact permit pacientului sa vada obiectele in marime reala (ochelarii pentru corectia miopiei micsoreaza obiectele).
  • Câmpul vizual este mult mai mare in cazul portului lentilelor de contact decât in cazul corectiei viciului de refractie prin portul ochelarilor. El nu este limitat de rama ochelarilor si nu este resimtita greutatea ochelarilor pe nas.
  • Lentilele de contact nu se aburesc.
  • Pot fi purtate in timpul activitatilor sportive fara restricsie cum este cazul ochelarilor.
  • Pacientii pot folosi ochelari de soare, sky, inot etc.

CINE POATE UTILIZA LENTILE DE CONTACT?

Medicul oftalmolog poate sa decida daca cineva poate sa foloseasca sau nu lentile de contact, in urma unui consult de specialitate. Exista anumite afectiuni care contraindica utilizarea lentilelor de contact (afectiuni inflamatorii sau alegice oculare, glaucomul, tulburari ale secretiei lacrimale, etc.). Vizita la medic trebuie sa fie periodica (la inceput mai des, apoi mai rar – la 6 luni) pentru urmarirea comportarii in timp a ochiului si a lentilei, sau ori de câte ori este nevoie( daca ochiul devine rosu, dureros sau exista disconfort ocular, pacientul trebuie sa isi scoata imediat lentilele de contact si sa se prezinte de urgenta la control)

LENTILELE DE CONTACT NECESITA INGRIJIRI SPECIALE?

Igiena reprezinta o problema capitala pentru mentinerea si prelungirea folosirii lentilelor de contact. Mâinile vor fi spalate inaintea manipulari, iar ochiul curatat cu atentie; unghiile lungi pot deteriora lentila, iar machiajul se va face mai putin abundent (va fi aplicat dupa insertia lentilei si se va indeparta inainte de scoaterea ei). Spalarea lentilelor se va face cu ajutorul solutiilor de intretinere, iar pastrarea lor, in recipiente speciale.

UTILIZAREA, FARA PROBLEME, A LENTILELOR DE CONTACT

  • Pacientul trebuie sa poarte lentilele de contact atât timp cât ii este indicat de catre medic;
  • Pacientul nu trebuie sa poarte lentilele de contact peste perioada pentru care ele sunt prescrise, chiar daca se simte confortabil cu ele;
  • Pacientul trebuie sa mearga la consult oftalmologic periodic;
  • Pacientul trebuie sa schimbe zilnic, solutia speciala pastrarii lentilelor;
  • Pacientul nu trebuie sa foloseasca altceva pentru curatare si conservare, in afara solutiei speciale pentru lentile; ex.: sa nu fie folosit spray pentru curatarea lentilelor, apa de la robinet, saliva.
  • Recipientul in care se pun lentilele trebuie sa fie clatit doar cu solutie pentru lentile nu cu apa sau alt tip de solutii;
  • Sa nu se foloseasca make-up pe marginea palpebrala.

SINDROMUL DE OCHI USCAT

Scaderea secretiei lacrimale poate interesa oricare dintre straturile filmului lacrimal:

Insuficienta apoasa , este situatia cea mai intâlnita si determina aparitia sindromului de ochi uscat; este in general corelata cu o afectiune sistemica, de tipul bolilor de colagen( poliartrita reumatoida, lupus eritematos diseminat, sclerodermie );

Deficienta stratului mucos apare in hipovitaminoza A, pemphigus, sindrom Steven-Johnson, arsuri chimice, evoluând in timp spre cheratinizarea corneei si conjunctivei;

Deficienta stratului lipidic  este mult mai rara si se constata in cazul alterarii glandelor sebacee din structura pleoapelor in blefaritele cronice.

CE ESTE SINDROMUL DE OCHI USCAT?

Apare la adulti dupa vârsta de 50-60 de ani, cu predominanta neta la sexul feminin in 90 % din cazuri. Se manifesta sub forma unei keratoconjunctivite cronice ce se agraveaza in timp.

CUM SE MANIFESTA?

Din punct de vedere clinic, simptomele sunt  bilaterale si se caracterizeaza prin aparitia de arsuri , intepaturi, durere, senzatie de corp strain. Simptomele in general cresc in intensitate in cursul zilei sau dupa un efort viszal prelungit.

CARE ESTE TRATAMENTUL?

Tratamentul ochiului uscat consta in administrarea de produse de substituire, pentru a inlocui secretia deficitara de lacrimi.

Utilizarea lentilelor de contact moi, hidrofile, determina in unele cazuri ameliorarea simptomatologiei.

Implantele solubile reprezinta o metoda foarte moderna de tratament, prin aplicarea la nivelul punctului lacrimal al unor dispozitive din colagen sau silicon.

CORIORETINOPATIA SEROASA CENTRALA (CRSC)

CE ESTE CORIORETINOPATIA SEROASA CENTRALA?

CRSC este o afectiune idiopatica ce se caracterizeaza prin difuzia de lichid din spatiul coroidian in spatiul subretinian(94%) sau/si sub epiteliul pigmentar retinian(3%) , datorita unei disfunctii a epiteliului pigmentar retinian sau a coroidei.

CARE SUNT FACTORII DE RISC DE APARITIE A CRSC-ului?

CRSC afecteaza mai frecvent barbatii ( 10:1) cu vârste intre 20-50 de ani. De obicei este unilaterala, dar poate fi si bilaterala.

Exista o serie de factori de risc aditionali, imprecis definiti, ca : personalitate tip A, stress, hipocondrie; poate fi asociata cu sarcina, utilizarea medicamentelor din clasa steroizilor, hipertensiune, sindrom Cushing, Lupus eritematos sistemic, transplantarea de organe.

CARE SUNT SIMPTOMELE CRSC-ului?

Scaderea acuitatii vizuale, micropsie( imagine mai mica), metamorfopsie( imagine deformata), scotom central, tulburari ale vederii culorilor, scaderea sensibilitatii de contrast , dar poate fi si asimptomatica.

CE INVESTIGATII SUNT NECESARE PENTRU DIAGNOSTICAREA CRSC-ului?

-Examen oftalmologic complet, antecedente personale patologice, Testul Amsler, examinarea fundului de ochi.

-Tomografie in coerenta optica (utila pentru urmarirea progresiei/regresiei) arata elevarea retinei neurosenzoriale , la care se poate asocia decolarea epiteliului pigmentar retinian sau un defect al acestuia.

-Angiofluorografia evidentiaza o hiperfluorescenta focala timpurie , ce poate imbraca mai multe aspecte caracteristice.

CARE ESTE EVOLUTIA NATURALA?

  1. Rezolutia spontana intre 3-6 luni, cu recuperarea aproape normala a vederii (80%), dar rata de recurenta este de panâ la 50% din cazuri.
  2. Evolutie cronica ( cazuri > 12 luni) afecteaza de regula pacientii mai in vârsta; pot aparea edem macular cistoid, membrana coroidiana neovasculara, rupturi ale epiteliului pigmentar retinian.
  3. CRSC ‘bulos’ este caracterizat de o decolare seroasa retiniana , larga, unica sau multipla ce nu ar trebui sa fie confundata cu decolarea retiniana regmatogena sau exsudativa de alte cauze.

CUM SE TRATEAZA CORIORETINOPATIA SEROASA CENTRALA?

1.In majoritatea cazurilor nu este necesar tratamentul, de regula se rezolva spontan dupa aproximativ 6 saptamâni.

2.Este necesara intreruperea tratamentului corticosteroidian, daca este posibil, in mod particular la cazurile cronice, recurente sau severe.

3.Schimbarea stilului de viata pentru reducerea stressului.

4.Fotocoagularea laser a ‘punctului de fuga’ de la nivelul epiteliului pigmentar retinian grabeste vindecarea, dar nu influenteaza rata de recurenta. Se recomanda sa se astepte cel putin 4 luni inainte de a trata un prim atac si 2 luni in cazul recuerentelor.

5.PDT poate fi o solutie in cazurile cronice sau cele cu difuziunea lichidului subfoveolar.

6.Injectii intravitreene cu agenti anti-VEGF au rezultate destul de promitatoare.

Prognosticul vizual in general este bun; 94% dintre cazuri recâstiga acuitatea vizuala >20/30;   95% dintre decolarile de epiteliu pigmentar retinian se rezolva spontan in 3-4 luni, iar vederea se imbunatateste in aproximativ 21 de luni; in 45% din cazuri recurentele  apar in decurs de 1 an.

UVEITELE

CE SUNT UVEITELE?

Uveea este membrana intermediara vascularizata, bogat pigmentata, formata din iris, corpul ciliar si coroida.

Uveita reprezinta inflamatia uveei si poate fi de origine bacteriana, virala, parazitara, micotica sau autoimuna.

Uveita se afla in topul afectiunilor oftalmologice care duc la orbire si in general afecteaza adultii cu vârsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani.

CLASIFICARE:

  • Uveita anterioara – este cea mai comuna forma de uveita, reprezentând intre 40% si 70% din cazuri. De obicei inflamatia cuprinde atât irisul, cât si corpul ciliar, denumirea fiind de iridociclita( Inflamatia irisului = irita, inflamatia corpului ciliar = ciclita).
  • Uveita intermediara – acest tip de uveita care afecteaza zona din jurul corpului ciliar, si marginea retinei. Acest tip de uveita este cel mai putin intâlnit (7 -15%).
  • Uveita posterioara – acest tip de uveita este caracterizat prin inflamarea portiunii din spatele ochiului, coroida. In majoritatea cazurilor de uveita posterioara este afectata si retina. Aceasta forma de uveita (inialnita in procent de 15% – 22% din totalul cazurilor) debuteaza de obicei incet si se poate intinde pe o perioada mai lunga de timp, fiind si mai greu de tratat. Uveita posterioara este adesea asociata cu pierderea progresiva a vederii.

Uveitele mai pot fi clasificate astfel:

  • uveita acuta sau cronica
  • uveita granulomatoasa sau negranulomatoasa.

CARE SUNT CAUZELE APARITIEI?

Cauzele uveitelor anterioare pot fi:

  • Microbiene: streptococ, stafilococ, bacil tuberculos
  • Virotice: herpes, zona zoster
  • Bacteriene atipice
  • Parazitare: toxoplasma
  • Micotice: candida.

CARE SUNT SIMPTOMELE UVEITELOR?

Simptomele uveitelor anterioare:

Simptome (subiectiv) :

  • Durerea oculara, ce se poate accentua la lumina sau la efortul de a citi; in formele cronice durerea poate lipsi;
  • Fotofobia;
  • Lacrimarea;
  • Diminuarea vederii.

Semne (obiectiv):

  • Congestia perikeratica (dilatare a vaselor iriene)
  • Fenomenul de Tyndall
  • Mioza (pupila micsorata)
  • Sinechii posterioare (pupila apare neregulata mai ales când se incearca dilatarea ei cu midriatice)
  • Exsudate si precipitate endoteliale

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA UVEITELE?

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic si a examenului la biomicroscop.

Diagnosticul se stabileste prin aspectul clinic si examene de laborator(Ag HLA B27; VDRL etc). Acestea sunt necesare pentru stabilirea cauzei uveitei (infectioasa, boli autoimune, reumatismale, etc.), desi in multe situatii rezultatele sunt negative.

CARE ESTE TRATAMENTUL UVEITELE?

Uveita este o afectiune oftalmologica tratabila. Cu exceptia unor cazuri mai rare, starea ochiului se poate recupera.

Tratamentul nu este dificil, insa trebuie urmat cu rigurozitate. Daca este ignorat, se poate ajunge chiar la orbire, intrucât uveea este formata din vase ce alimenteaza ochiul, iar inflamarea acestei parti poate afecta toate tesuturile ochiului.

  • Medicul oftalmolog poate prescrie picaturi oculare (derivati cortizonici si midriatice), in vederea reducerii inflamatiei si a durerii. Insa, intrucât picaturile nu patrund bine pâna in spatele ochiului, acest tratament nu este eficient in uveita posterioara.
  • Tratamentul etiologic (al cauzei) este individualizat (ex: antibiotice cu spectru larg, corticoterapie)
  • Injectiile perioculare cu steroizi – sunt o forma  de tratament care poate fi eficienta in special in episoadele acute ale uveitei. Efectul acestui tratament nu este de durata(3-4 saptamâni).
  • Administrarea sistemica sau orala de steroizi, a altor medicamente imuno-stimulatoare sau anti-metabolice. Aceste medicamente patrund in cantitate mica in ochi, astfel incât doza sistemica recomandata pentru a tratata uveita este in mod frecvent asociata cu efecte secundare in restul corpului.

PRESBIOPIA

CE ESTE PRESBIOPIA?

Presbiopia reprezinta pierderea treptata a capacitatii ochilor de a focaliza obiectele apropiate. Aceasta stare fiziologica     legata de vederea de aproape apare in jurul vârstei de 40 de ani si este un semn al procesului natural de imbatrânire a cristalinului care isi pierde lent elasticitatea si astfel amplitudinea acomodativa diminueaza. Prin urmare acesta nu mai poate focaliza corect imaginile apropiate.

CARE SUNT SIMPTOMELE PRESBIOPIEI?

Trecând de vârsta de 40 de ani, pacientii incep sa remarce ca pentru a citi un text este nevoie sa il indeparteze din ce in ce mai mult de ochi. De asemenea, la distanta normala de citit, incep sa vada literele in ceata, iar pentru a clarifica imaginea tind sa indeparteze cât mai mult de ochi obiectul care trebuie focalizat. In unele cazuri, pacientii acuza dureri oculare sau de cap, dupa o activitate mai intensa si mai indelungata de aproape (astenopia acomodativa).

Ca urmare a aparitiei presbiopiei, pacientului ii sunt afectate astfel activitati cotidiene dintre cele mai comune, precum: cititul, cusutul, privitul ceasului de la mâna sau a ecranului telefonului mobil, precum si alte activitati ce solicita vederea de aproape.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA PRESBIOPIA?

Pacientii isi dau seama ca sufera de aceasta afectiune atunci cind incep sa indeparteze obiectele pentru a le vedea mai clar. Medicul oftalmolog poate stabili diagnosticul de presbiopie in urma unui simplu consult oftalmologic.

CATRE ESTE TRATAMENTUL PRESBIOPIEI?

Presbiopia este o afectiune ce evolueaza cu vârsta iar capacitatea ochilor de a focaliza obiectele apropiate poate fi corectata prin utilizarea unor lentile de corectie. Purtarea ochelarilor de “citit” nu stopeaza si nici nu incetineste evolutia afectiunii.

Corectarea presbiopiei se face cu ajutorul ochelarilor, in general se incepe cu  dioptrii mici, urmând ca acestea sa creasca pâna in jurul vârstei de 60 de ani. Afectiunea evolueaza progresiv, iar schimbarea ochelarilor se face de obicei la interval de 1,5 – 2 ani, pâna in jurul vârstei de 60 de ani, când presbiopia se stabilizeaza.

In cazul pacientilor care sufereau anterior de hipermetropie sau astigmatism, este nevoie de o a doua pereche de ochelari, pentru apropiere. Acestia au posibilitatea de a achizitiona  ochelari bifocali sau progresivi (atât pentru distanta cât si pentru aproape).

In situatia pacientilor anterior miopi, dioptriile de distanta (cu minus)  ii deranjeazala aproape (iar acestia pot scoate ochelarii la citit). Dioptriile ochiului miop ii permit pacientului vederea de aproape fara efort.

Trebuie retinut ca presbiopia nu este o boala, ci un proces normal si natural ce tine de imbatrânirea fireasca, respectiv de capacitatea ochilor de a vedea clar si fara efort, obiectele aflate la o distanta mica de ochi.

GLAUCOMUL

CE ESTE GLAUCOMUL?

Glaucomul este o notiune generica ce include mai multe afectiuni avand ca evolutie finala moartea celulelor ganglionare retiniene si implicit orbirea.  Aceasta distrugere progresiva a fibrelor nervului optic este multa vreme insidioasa si asimptomatica, astfel ca daca nu este diagnosticata precoce si tratata corespunzator, duce la o pierdere progresiva a vederii care este ireversibila.

Sunt doua mecanisme principale de producere ale glaucomului, fiecare dintre ele avand tratament diferit:

  • cu unghi deschis (de departe, cel mai frecvent)
  • cu unghi ingust.


Exista factori care cresc riscul de aparitie a glaucomului, cum ar fi:

  • pacient cu istoric familial de glaucom;
  • miopie mare;
  • migrena;
  • traumatism ocular;
  • factor rasial;
  • tratament prelungit cu cortizon.

CARE SUNT SIMPTOMELE GLAUCOMULUI?

Pacientii cu anumite tipuri de glaucom au acuze ca:

  • Dureri importante de cap;
  • Vedere incetosata;
  • Halouri colorate in jurul surselor de lumina;

Foarte important de stiut este faptul ca marea majoritate a pacientilor glaucomatosi sunt asimptomatici, nu au nici o acuza. Din acest motiv, pentru a depista boala, trebuie facut consult oftalmologic la intervale regulate (in fiecare an).

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA GLAUCOMUL?

Metodele de investigare absolut necesare sunt:

  • Examinarea fundului de ochi, aspectul papilei nervului optic;
  • Tonometria( masurarea presiunii intraoculare);
  • Gonioscopia(examinarea si analiza unghiului camerular)
  • Perimetrie computerizata(analiza campului vizual);
  • HRT(analiza nervului optic si a grosimii stratului fibrelor nervoase retiniene);
  • OCT;
  • Pahimetrie( masurarea grosimii corneene).

Aceste examene trebuie repetate, pe de o parte pentru a stabili diagnosticul, dar si pentru a urmari corect evolutia glaucomului.

CUM SE TRATEAZA GLAUCOMUL?

Exista 3 tipuri de tratament pentru glaucom:

  • Tratament medical: Tratamentul medical consta in principal, in administratrea unor picaturi in sacul conjunctival pe parcursul intregii vieti. Aceste picaturi au ca efect reducerea presiunii intraoculare prin diferite mecanisme. Daca un tip de picaturi nu mai scade presiunea intraoculara, medicul va adauga un al doilea tip de picaturi, iar daca nici acestea nu-si mai fac efectul, se aditionează un al treilea tip de picaturi si se trece la o alta metoda de tratament.
  • Laser terapie: Tratamentul laser(trabeculopastia laser) este aplicat pacientilor care nu raspund la tratamentul medical. Este o metoda eficienta daca tratamentul nu este aplicat prea tarziu; in cazul glaucoamelor cu unghi inchis se realizeaza profilactic iridotomie laser periferica.
  • Tratament chirugical: Tratamentul chirurgical se face in cazul in care celelalte 2 tipuri de tratament au esuat si are ca scop reducerea presiunii intraoculare. Interventia chirurgicala nu are ca rezultat imbunatatirea vederii. Ea realizeaza doar scaderea tensiunii intraoculare. Chiar si dupa operatie, pacientul trebuie sa ramana sub controlul medicului oftalmolog pentru toata viata, iar uneori este necesar reluarea tratamentului cu picaturi antiglaucomatoase.

DECOLAREA RETINIANA

CE ESTE DECOLAREA DE RETINA (DEZLIPIREA DE RETINA)?

Decolarea de retina reprezinta clivajul celor doua foite care compun retina: foita interna (neuroepiteliu) si cea externa (epiteliul pigmentar) cu acumulare de lichid subretinian.

Frecventa de aparitie a decolarii retiniene regmatogene este de circa 1 caz nou la 10 000-15 000 persoane, pe an.

Decolarea de retina poate fi regmatogena, adica produsa ca urmare a unei rupturi retiniene.   Exista insa si decolare de retina tractionala adica produsa datorita unor tractiuni anormale vitreoretiniene (vitrosul este gelul situat in interiorul ochiului, in spatele cristalinului si in fata retinei) si decolare retiniana exudativa ce apare in cazul prezentei anumitor formatiuni tumorale intraoculare etc. O dezlipire de retina initial partiala se poate extinde progresiv, ajungand la dezlipire totala.  Pe de alta parte o retina decolata, dupa un interval variabil isi pierde elasticitatea, devenind rigida si friabila.

Decolarea de retina este o urgenta care necesita tratament chirurgical cat se poate de rapid.

CARE SUNT SIMPTOMELE?

Debutul este in general brusc si nedureros, cu scaderea acuitatii vizuale si aparitia unei cortine negre care acopera o parte sau totalitatea campului vizual. Aceasta umbra este frecvent precedata de opacitati mobile („muste zburatoare”) sau flash-uri luminoase(scantei sau fulgere) in campul vizual.

DIAGNOSTICAREA DECOLARII DE RETINA

Diagnosticul este in primul rand clinic, pe baza datelor de istoric al bolii, a examenului clinic amanuntit al ambilor ochi , uneori fiind necesare si examinari paraclinice. Pacientul trebuie sa se prezinte de urgenta la oftalmolog imediat ce au aparut semnele anterior mentionate. Pacientului i se va dilata pupila si apoi se va examina fundul de ochi. Ultrasonografia (ecografia oculara) este utila in definitivarea diagnosticului.

Diagnosticarea cat mai rapida a rupturii retiniene este foarte importanta inainte de a se transforma in decolare retiniana. Daca apar fash-uri, pacientul trebuie sa se prezinte cat se poate de urgent la oftalmolog. Prin examinare, acesta determina locul rupturii retiniene si o blocheaza cu ajutorul laser-ului.

CARE ESTE TRATAMENTUL DECOLARII DE RETINA?

Tratamentul este unul chirurgical. Exista tehnici operatorii diferite in functie de extensia decolarii retiniene, de numarul de ruptura retiniene, de vechimea decolarii de retina.

Indentatia sclerala cu bureti de silicon este o metoda in care se aplica pe suprafata sclerei in dreptul rupturilor niste bureti speciali.

O alta metoda este vitrectomia cu tamponament cu gaz sau ulei siliconic. Daca decolarea de retina are mai multe rupturi sau nu s-a reusit detectarea preoperatorie a rupturilor trebuie facuta vitrectomie.

CARE SUNT FACTORII DE RISC?

  • Miopia;
  • Traumatism ocular;
  • Diabetul zaharat;
  • Decolarea posterioara de vitros;
  • Leziuni de degenerative retiniene periferice (degenerescenta Lattice);
  • Interventii chirurgicale pe segmentul anterior sau posterior al ochiului;

CATARACTA

CE ESTE CATARACTA?

Cataracta reprezinta opacifierea cristalinului, lentila transparenta din interiorul ochiului. Singurul rol al cristalinului este focalizarea luminii pe retina. Cataracta apare de obicei la pacientii varstnici, dar poate sa apara si la pacientii tineri, in cazul unor traumatisme, boli generale (ex. diabet zaharat), sau in cazul unor tratamente lungi cu anumite medicamente (ex. derivati cortizonici).

CARE SUNT PRIMELE SIMPTOME?

Cataracta se manifesta printr-o scadere progresiva a acuitatii vizuale in special pentru distanta (care poate fi rapida –cateva saptamani sau luni, sau lenta), fotofobie, perceperea de halouri colorate in jurul punctelor luminoase, modificari in perceperea culorilor si a sensibilitatii de contrast, ocazional vedere dubla (diplopie monoculara).

Uneori cataracta se manifesta prin scaderea dioptriilor de distanta la pacientii hipermetropi (instalarea unei miopii de indice). Acestia constata cu bucurie ca încep sa vada fara ochelari, dar aceasta aparenta „revenire” a vederii nu este decat prima etapa de evolutie a cataractei.

Cataracta senila, de obicei, apare la ambii ochi, dar evolueaza asimetric.

Este bine ca pacientii care au peste 40 de ani sa mearga la control oftalmologic o data pe an.

CATARACTA CONGENITALĂ

Cu o incidenta de 1 la 2000 de nou-nascuti, acest tip de cataracta presupune o mare varietate morfologica a opacitatii cristaliniene, precum si o severitate prognostica functionala extrem de larga (nesemnificativa pana la afectarea profunda a vederii).

Cataracta congenitala este o anomalie de transparenta a cristalinului ce exista de la nastere si poate interesa capsula cristaliniana , fibrele cristaliniene. Cataracta poate sa apara daca mama a avut in perioada sarcinii o infectie (ex. rubeola).

Aceasta forma de cataracta impune o interventie rapida (in special formele unilaterale), in primele luni de viata, pentru a pastra functia ochiului afectat.

Orice modificare in culoarea, compozitia ochilor la bebelusi trebuie sa atraga atentia parintilor si sa impuna un consult oftalmologic.