CONJUNCTIVITELE

CE ESTE OBSTRUCTIA DE CANAL LACRIMAL?

Obstructia de canal lacrimo-nazal sau dacriocistita congenitala este determinata de imperforarea canalului lacrimo-nazal, care se formeaza in ultimele doua luni ale vietii intrauterine; când dezvoltarea se intârzie, la nastere, extremitatea inferioara este obstruata de o membrana sau resturi epiteliale. In alte situatii sacul se termina sub forma unui reces prelungit intre mucoasa meatului si peretele osos ce separa meatul de sinusul maxilar. Sacul lacrimal se umple cu mucus si la presiunea digitala mucusul se evacueaza prin punctele lacrimale.

CARE SUNT SEMNELE OBSTRUCTIEI DE CANAL LACRIMO-NAZAL?

Semnele clinice apar in primele saptamâni de la nastere, cu lacrimare cronica, conjunctivita rezistenta la tratament. Daca obstructia persista dupa vârsta de 1-2 luni apare o dacriocistita congenitala interesând unul sau ambii ochi. Copilul prezinta lacrimare cronica ,in unghiul intern se aduna secretie, conjunctiva este usor congestionata. Treptat, din sac se evacueaza prin compresiune o secretie muco-purulents si apare dacriocistita congenitala purulenta.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA?

Diagnosticul se pune prin instilatia unui lichid colorat prin punctul lacrimal inferior si urmarirea daca acesta ajunge sau nu la nivelul cavitatii nazale de aceeasi parte. Radiografia cu lipiodol este indicata in cazurile in care se suspicioneaza malformatii ale caii lacrimale. Rinoscopia anterioara sau posterioara pot indica o cauza nazala a imperforarii ductului lacrimo-nazal.

Evolutia spontana spre vindecare este posibila in 50% din cazuri.

CARE ESTE TRATAMENTUL?

Tratamentul consta in indepartarea obstacolului de pe canalul lacrimo-nazal prin presiune digitala pe sacul lacrimal in unghiul intern al ochiului; spalatura cailor lacrimale cu un ac incurbat(Anel) duce la permeabilizarea acestora in majoritatea cazurilor.

Daca nu se obtine permeabilizarea canalului lacrimo-nazal, se face sondaj al cailor lacrimale cu sonda Bowmann( dupa dilatarea punctelor lacrimale si a canaliculilor cu un stilet conic). Sondajul se recomanda a fi facut inainte de luna a III-a si se poate repeta de 2-3 ori.

Intubatia cu tub siliconic este indicata la acei copii ce prezinta epifora recurenta dupa mai multe incercari de irigare si permeabilizari.Este utila si in cazurile de malformatii ale caii de eliminare lacrimala, cum sunt stenozele canaliculare si agenezia punctului lacrimal.

CE ESTE ASTIGMATISMUL?

Astigmatismul este un viciu de refractie in care puterea refractiva nu e aceeasi pe toate meridianele (cornea are o raza de curbura pe un ax, iar pe meridianul perpendicular are o raza de curbura diferita).

In cazul astigmatismului regulat, meridianele principale sunt perpendiculare. Intâlnim in practica oftalmologica si astigmatisme neregulate (ex: Keratoconusul) care are o abordare terapeutica complexa.

CARE SUNT SIMPTOMELE ASTIGMATISMULUI?

Pacientul cu astigmatism nu vede clar nici la distanta, nici la apropiere.

CUM SE TRATEAZA ASTIGMATISMUL?

Corectia astigmatismului se realizeaza cu lentile cilindrice sau sferocilindrice.

Copiii accepta in general corectia totala a astigmatismului (dupa cicloplegie), dar in cazul adultilor se prefera in multe cazuri o subcorectie a dioptriei Dcyl.

In cazul unui pacient cu vârsta de pâna la 20 ani, tratamentul consta in corectia aeriana (ochelari) sau lentile de contact torice.

In cazul pacientilor cu vârsta cuprinsa intre 20-40 ani, tratamentul poate consta in chirurgie refractiva (iLASIK).

Dupa vârsta de 40-45 ani, tratamentul se personalizeaza de la caz la caz, in functie de valoarea astigmatismului si de starea cristalinului.

CE ESTE HIPERMETROPIA?

Hipermetropia este un viciu de refractie care se caracterizeaza printr-un ax anteroposterior al ochiului mai mic.

In cazul pacientului cu hipermetropie, imaginea obiectului (aflat la infinit) se localizeaza in spatele retinei. Daca exista suficienta putere acomodativa imaginea poate fi focalizata pe retina.

CARE SUNT SIMPTOMELE HIPERMETROPIEI?

Pacientul cu hipermetropie face permanent efort de acomodare pentru a vedea clar la distanta si la apropiere.

Copiii si tinerii cu hipermetropie mica reusesc sa compenseze prin acomodatie deficitul de convergenta (“fac un efort vizual mai mare” pentru a vedea clar).

In cazul hipermetropiei medii sau mari, pacientul nu vede clar nici la distanta, nici la citit.

CLASIFICAREA HIPERMETROPIEI

• Clasificarea optica: hipermetropia axiala; hipermetropia de curbura; hipermetropia de indice.
• Clasificarea clinica:hipermetropia mica(<+3D); hipermetropia medie(+4D-+6D), hipermetropia mare(>6D)

CUM SE TRATEAZA HIPERMETROPIA?

Corectia hipermetropiei se face in functie de virsta, valoarea hipermetropiei, tulburarile obiective si subiective.

In cazul unui pacient hipermetrop cu vârsta pâna la 20 ani, tratamentul consta in corectia aeriana (ochelari/lentile sferice convexe(+)) sau lentile de contact.

In cazul pacientilor cu vârsta cuprinsa intre 20-40 ani si dioptriile pâna la +5Dsf, tratamentul poate consta in chirurgie refractiva iLASIK.

In cazul pacientilor cu vârsta cuprinspa intre 20-40 ani si dioptrii mai mari de +5 +6Dsf, tratamentul poate consta in implantarea unei lentile artificiale (Implant phakic) la nivelul camerei anterioare.

In cazul pacientilor de peste 40-45 ani, tratamentul este personalizat (iLASIK, extractia cristalinului cu implant de cristalin multifocal, lentile de contact multifocale).

CE ESTE STRABISMUL?

Strabismul („ochi-incrucisati” sau „privire crucisa”) reprezinta o afectiune vizuala in care pozitia ochilor nu este paralela si ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie (4%-5% din nou-nascuti sunt strabici).
In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci când musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

CLASIFICAREA STRABISMULUI

In functie de directia deviatiei:

• Esotropie (convergent) – ochiul e deviat spre nas;
• Exotropie (divergent) – ochiul e deviat spre tâmpla;
• Vertical (hipertropie – deviat in sus; hipotropie – deviat in jos)

In functie de vârsta (ex: congenital, care apare in primele 6 luni de viata).
Strabismul câstigat (ex: paralitic sau postraumatic).

In functie de unghiul de deviatie:

• Strabism comitent( acelasi unghi de deviatie in orice pozitie a privirii)
• Strabism incomitent( unghiul de deviatie variaza in diferite pozitii ale privirii)

In functie de tipul de deviatie, exista strabism latent( Forie) si strabism manifest(Tropie). De asemenea strabismul poate fi intermitent, monocular sau alternant.

CARE SUNT CAUZELE STRABISMULUI?

• 60%-80% din cazuri este ereditar – cand parintii „transmit” copiilor viciile de refractie (hipermetropie, miopie, astigmatism). In special anizometropia (diferenta de dioptrii dintre cei doi ochi) este incriminata drept cauza a strabismului, iar hipermetropia este asociata mai frecvent cu strabismul convergent.
• Afectiuni neurologice,prematuritate, boli infectioase;
• Traumatismul de craniu sau orbital;
• Boli organice (ex: cataracta congenitala unilaterala, sau ptoza unilaterala);

CARE SUNT SIMPTOMELE STRABISMULUI?

Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.

Cele mai frecvente semne vizibile sunt:

• globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp;
• globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectiva);
• privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare;
• inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect;
• impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plânge de urmatoarele simptome:

• vedere dubla (aceasta apare, de obicei, la aparitia strabismului);
• oboseala ochilor;
• sensibilitate la lumina puternica.

De cele mai multe ori, simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci când ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pâna la vârsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cât mai curând posibil.

CUM SE TRATEAZA STRABISMUL?

Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cât mai repede posibil din momentul diagnosticarii, pentru ca eficacitatea lui sa fie mai buna. Scopul este realinierea axelor oculare si imbunatatirea acuitatii vizuale (ideala fiind o acuitate vizuala normala la ambii ochi).

Evaluarea strabismului  consta in:

• Anamneza riguroasa cu atentie deosebita asupra vârstei aparitiei strabismului, directia si frecventa deviatiei, istoric familial de strabism, prezenta sau nu a unor simptome neurologie, traume, boli sistemice.

• Examinare oftalmologica, acuitate vizuala, refractie, refractie cicloplegica, examenul pupilelor, motilitate, masurarea deviatiei, pozitia compensatorie a capului, teste de stereoacuitate, examinarea fuziunii, oftalmoscopie.
• In cazuri selectate se impun investigatii imagistice de tipul Computer tomograf de orbita sau RMN.
• Consult neurologic daca sunt implicati nervi cranieni; consult medical pentru distiroidie si miastenia gravis( in anumite cazuri).

Tratamentul strabismului este complex, individualizat si poate consta in:

• Tratarea eventualelor boli subiacente.
• Diagnosticarea si tratarea corecta a viciilor de refractie (ochelari adecvati).
• Se trateaza ambliopia si se incearca mentinerea rezultatului obtinut (de exemplu prin ocluzie: acoperirea ochiului bun, pentru a forta ochiul slab sa vada);
• La tratamentul chirurgical se recurge doar la indicatia medicului oftalmolog si se instituie in functie de vârsta de aparitie a deviatiei (de exemplu un strabism congenital trebuie operat cât mai repede posibil, pe când un strabism aparut mai târziu este ideal a fi operat inainte de 4 ani si jumatate);
• Exercitiile ortoptice (la sinoptofor) – indicat de obicei dupa operatia de strabism, sau un strabism ce nu are indicatie operatorie (de exemplu unghi de deviatie mic, convergenta insuficienta, in tratamentul ambliopiei sau in tulburari de acomodatie). Scopul exercitiilor ortoptice consta in obtinerea unei vederi binoculare (pacientul vede cu ambii ochi simultan).

CE ESTE AMBLIOPIA?

Ambliopia, numita si „ochiul lenes”, este o boala a sistemului vizual caracterizata prin slabirea simtitoare a vederii  unui ochi sau a ambilor, ochiul fiind normal din punct de vedere anatomic.

Ambliopia este prezenta la aproximativ 2 % din populatia generala.

Ea poate fi clasificata în:

• Ambliopie profunda – acuitate vizuala mai mica de 10%;
• Ambliopie medie – acuitate vizuala intre 20% şi 50%;
• Ambliopie usoara – acuitate vizuala peste 50%;

CARE SUNT SIMPTOMELE AMBLIOPIEI?

Copiii pot dezvolta ambliopie inca de la nastere, pana la varsta de 6-7 ani. Copilul cu ambliopie nu realizeaza ca nu vede bine cu un ochi astfel, creierul ignora imaginile de la nivelul ochiului cu probleme si percepe numai imaginile de la ochiul sanatos.

Cu cat este diagnosticata mai devreme, cu atat sansele de tratare sunt mai crescute.

CUM SE TRATEAZĂ AMBLIOPIA?

Ambliopia functionala poate fi reversibila daca este diagnosticata si tratata inaintea varstei de 6-7 ani (conform unor cercetari recente, chiar 12 ani), inainte ca reflexul binocular (echilibrul vizual intre cei doi ochi) sa se fi stabilit. Tratamentul este cu atat mai eficient cu cat este inceput mai devreme, cele mai bune rezultate fiind obtinute la copiii care au beneficiat de tratament adecvat inainte de varsta de 10 ani.

• Corectia optica a viciului de refractie ( prin portul ochelarilor);
• Acoperirea sau ocluzia ochiului sanatos(dupa schema stabilita de medicul oftalmolog) cu scopul de a stimula acuitatea vizuala a ochiului ambliop;
• In cazul ambliopiei de deprivare se recomanda tratament chirurgical( extractia cataractei) , iar in cea strabica corectia chirurgicala a acestuia, in vederea restabilirii paralelismului axelor oculare.

Tratamentul ambliopiei este individualizat (difera de la caz la caz) si este indicat de medicul oftalmolog care urmareste si monitorizeaza rezultatele.

CARE SUNT CAUZELE AMBLIOPIEI?

1. Există situatii in care in primele saptamâni de viată ale nou-nascutului, ochiul respectiv nu vede din cauza unui obstacol, (de exemplu: cataracta congenitala unilaterala, opacitati corneene sau ptoza palpebrala) si in consecinta vederea nu se dezvolta normal( ambliopia prin deprivare);
2. Ambliopia izoametropica este bilaterala si se datoreaza unor vicii de refractii mari, dar egale intre cei doi ochi( erori refractive hiperopice >5 D, erori refractive miopice >-10D, si erori refractive astigmate>3 D)
3. Ambliopia strabica(strabismul): ochiul cu acuitate vizuala mai buna, care fixeaza, este folosit preponderent de creier, in timp ce ochiul deviat este aproape nefolosit, pentru a preveni diplopia si vederea confuza, si devine mai „lenes”;
4. Ambliopia anizometropica: reprezinta diferenta de dioptrii dintre cei doi ochi si este cea mai frecventa cauza a ambliopiei.
5. Ambliopia prin deprivare ce rezulta in urma unei ocluzii terapeutice excesive in cursul tratamentului de dezambliopizare.

Trebuie stiut ca acest defect nu este prezent din naştere!